PASTORALĀ DE CRĀCIUN

Copiii din canalizarea Bucureştiului, de Alessio Paduano, Martie 23 2012, 11:00pm

În 2011, am călătorit din Italia până la București, unde am petrecut câteva săptămâni fotografiind sistemul de canalizare al Gării de Nord și copiii pe care îi adăpostește.
Sub conducerea unui bărbat tatuat de 30 de ani care își spune „Bruce Lee”, copiii își petrec zilele cerșind pe stradă și trăgând aurolac. Se întâlnesc în fiecare după-masă în canalizare, se așază în cerc și își încep ritualul. „Ne face să uităm de foame și de frig timp de câteva minute, dar apoi totul devine și mai insuportabil și-ți dorești să mori. De asta mulți dintre noi se taie cu cuțitul și cu lama.”, mi-a explicat Bruce, arătându-mi propriile cicatrici.

Lângă el stă Valentina, 27 de ani, care se plânge că șoarecii și șobolanii o mușcă de cap și n-o lasă să doarmă noaptea. Prietena ei, Florentina, are 33 de ani și e însărcinată în două luni. Mâinile ei deformate sunt mâinile cuiva care s-a născut și trăiește sub pământ în condiții foarte proaste de igienă și se droghează constant. E aproape sigur că și fiul ei se va naște cu malformații.

Mai era Costel. În vârstă de 14 ani, părea să fie răsfățatul grupului, deși nici fața lui nu scăpase de efectele răvășitoare ale aurolacului. Mi-a spus că îi place să trăiască în canalizare, unde momentan locuiesc estimativ 5 000 de oameni.

În 2012, cele mai mari branduri ale Europei încep să investească în București, dar moștenirea subterană a dictaturii lui Ceaușescu continuă să trăiască în canale.

COLINDUL COPIILOR STRĀZII, de Marius Iordāchioaia.

Curînd ai sā vii iarāsi, Doamne,
sā Te nasti în canal,
pe o teavā fierbinte,
ascultînd cum pe deasupra,
trece lumea grābitā sā ne uite...
Si-ai sā plîngi mult
si anul acesta cu noi
pentru tot Pāmîntul,
pentru tot ce e rāu...
O sā ne încālzim
arzînd gunoi
si spālîndu-ne inimile
în plînsul Tāu...
O sā fii si Tu orfan si sārac
pentru vre-o trei zile
cît va tine cheful de-afarā
pîn-o s-adoarmā cei care
se-mbatā si zbiarā
în numele Tāu, Copile...
Apoi, pînā la anul,
te vei întoarce în Cer
si noi vom rāmîne iarāsi
singuri în ger;
În loc de casā, de mamā, de tatā,
doar cu-o icoanā de-a Ta, afumatā,
care sā ne-aducā aminte
cu negrāite suspine
cum  va fi Crāciunul
cînd vom veni  noi la Tine...

• < Prev
• Next >