Înāltarea, ultima binecuvîntare.

Imaginea: Stînca cu amprenta piciorului pe muntele Eleon, Ierusalim.

Scara lui Iacob.

Iisus ridicā mîinile sā-i binecuvinteze si, deodatā, un nor strālucitor,
ca-n dimineata Schimbārii la Fatā, îl învāluí si-L ascunse.
Se-ntoarserā în Ierusalim, luminosi de jalnicā bucurie, cu gîndul la noua zi:
cea dintîi a unei strādanii care dupā aproape 2000 de ani nu s-a isprāvit încā,
împotriva unui dusman cu mii de capete, cāruia-i zic Lume.
Dar de data asta cerul nu mai e despārtit de pāmînt, precum fusese mai înainte de Christos;
Scara misticā a lui Iacob nu mai e visul unui singuratic,
ci stā adînc înfiptā în pāmînt, în tārîna pe care o calcā;
iar sus, în vîrf, stā un Mijlocitor care nu-si uitā de muritorii hārāziti vesniciei,
care i-au fost scurtā vreme frati:
"Fi-voi lîngā voi pînā la capātul vietii"!' (Giovani Papini, Viata lui Iisus).

• < Prev
• Next >