DUMINICA RESTABILIRII CULTULUI ICOANELOR

 HRISTOS e Chipul  Celui Nevāzut (Coloseni 1:15)

"Prima māsurā iconoclastā (de sfārimare a icoanelor) a fost luatā de Împāratul Leon al III-lea în anul 726.
Māsura imperialā a scandalizat si a dat nastere la tulburāri.
Cînd ofiterul Jovinus s-a dus în suburbia  Chalkoprateia  din Constantinopol, spre a da jos icoana Mîntuitorului,
un grup de femei pioase i-au smuls scara de sub picioare si l-au omorît.
De asemenea, un soldat care a îndrāznit sā dea jos o cruce de pe poarta palatului imperial a fost ucis.

Împāratul Constantin V (741 - 775), numit si Copronim ("cel cu nume de fecale") a convocat un sinod, socotit ca al VII-lea sinod ecumenic (17 Feb. si 8 August 754) în palatul  imperial din Hieria, pe tārmul asiatic al Bosforului. Au participat 338 de episcopi.
Sinodul iconoclast (de sfārîmare a icoanelor) de la Hieria din 754 a condamnat cultul icoanelor ca idolatrie.
Sinodul a dat anatema pe Sf. Ioan Damaschin, pe papii Romei si alti sustinātori ai lui.
Împaratul Constantin al V-lea a ordonat ca bisericile sā fie golite de icoane, crucile sā fie aruncate  iar mozaicurile si picturile murale sa fie acoperite cu un strat gros de var.
Împāratul a dispus ca moastele Sfintilor sā fie profanate si arse.
Majoritatea clerului superior, terorizat de puterea împaratului, s-a supus, în schimb cālugārii au manifestat o rezistentā dîrzā fatā de hotārîrile sinodului iconoclast.
Un martir celebru din acest timp este Sf. Stefan cel Nou, care, dupā chinuri îngrozitoare, a fost ucis la 23 Nov 764.

Deoarece icoanele fuseserā interzise prin hotārîrile celor 338 de episcopi de la Sinodul de la Hieria din 754,
cultul icoanelor trebuia restabilit printr-un nou sinod ecumenic.

Sinodul al VII-lea ecumenic de la Niceea din anul 787 a hotārît :
"Mergînd ca pe o cale împārāteascā si urmînd învātātura inspiratā a Pārintilor nostri si Traditia Bisericii universale,
(cāci stim cā aceasta este a Duhului Sfînt care locuieste întrînsa),
hotārîm cu toatā precizia si grija cā, dupā cum se cinsteste chipul cinstitei si de viata facatoarei Cruci,
tot asa sā se zugraveascā sfintele icoane în culori, mozaic si pe altā materie potrivitā,
în biserici, pe vasele si vesmintele sfinte, pe ziduri si scînduri, în case si pe drumuri,
atît icoana Domnului Hristos, a Preacuratei Nascatoarei de Dumnezeu, cît si icoanele îngerilor si ale tuturor sfintilor"
(Prof. Ioan Ramureanu, Istoria Bisericeascā Universalā, Bucuresti, 2004, p 181-185).

Notā: Profesorul Rāmureanu se întreba la seminarii dacā "aruncarea crucii" în apā la Boboteazā 
e o traditie iconoclastā amintind de aruncarea crucilor în apele Bosforului în anul 754!

• < Prev
• Next >