Despre frumusetea uitatā a vietii (Matthew 6:25)

Moto: „Dacā îti acorzi un cît de mic rāgaz, dacā arunci, de jur împrejur, o privire odihnitā, curioasā si nepātimasā, vei gāsi destule argumente sā te bucuri. Lucrurile (încā) functioneazā. Sarpanta lumii (încā) tine. Mai existā încā oameni întregi, traditii vii, întîlniri miraculoase” (Andrei Plesu).

„Trāim într-un sos toxic, dar el contine încā mirodenii subtile, cu efect anesteziant. Marele animal cosmic nu pare încā sā ia în serios agitatia noastrā propagandisticā, spaimele noastre apocaliptice. Se poate trāi. Se poate trāi bine. Se poate (încā) trāi frumos", afirma Andrei Plesu, in volumul „Despre frumusetea uitatā a vietii", editat de Humanitas.
Volumul cuprinde opt capitole, cu  urmātoarele titluri:
„Ce facem cu viata noastrā",
„Despre lucrurile cu adevarat importante",
„Ordinea subtilā a lumii",
„Perplexitāti si indispozitii cotidiene",
„Feluri de a fi",
„Cetitul cārtilor",
„Martirajul limbii române" si
„Cum stām la televizor".

„Suntem «evoluati» si precari"
„N-as vrea sā par nostalgic, vetust, apocaliptic. Cred însā cā este bine sā luām notā de mersul lucrurilor, sā ne întrebām, la rece, ce am cîstigat si ce am pierdut si, dacā se poate, sā întreprindem cîte ceva pentru o recalibrare a facultātilor noastre intelectuale si sufletesti în contextul lumii contemporane. Marile reforme morale si institutionale nu pot începe decît de aici, de la reforma individului, de la identificarea si relansarea adevāratului sāu potential.

„Ne-am urîtit, ne-am înstrāinat"
În capitolul „Despre lucrurile cu adevārat importante", Andrei Plesu scrie despre autenticitate, despre ce nu aduc banii, despre înrāire, dar si despre iubirile fericite, adāugînd si cîteva note despre demnitate. Tot în acest capitol se gāseste si comentariul care dā titlul cārtii, în care autorul descrie, revoltat, alienarea pe care am ajuns s-o trāim zi de zi: „Suntem nāpāditi de probleme secunde. Avem preocupāri de mîna a doua, avem conducātori de mîna a doua, trāim sub presiunea multiplā a necesitātii. Ni se oferā texte mediocre, show-uri de prost gust, conditii de viatā umilitoare. Am ajuns sā nu mai avem simturi, idei, imaginatie. Ne-am urîtit, ne-am înstrāinat cu totul de simplitatea polifonicā a lumii, de pasiunea vietii depline. Nu mai avem puterea de a admira si de a lāuda cu o genuinā evlavie splendoarea Creatiei, vāzduhul, mārile, pāmîntul si oamenii. Suntem turmentati si sumbri. Abia dacā ne mai putem suporta". Existā, totusi, solutii sā iesim din acest cerc vicios? „Da, cu conditia sā ne dām seama de gravitatea primejdiei. Cu conditia sā impunem atentiei noastre zilnice alte prioritāti si alte orizonturi".

Despre demnitate si principii
În „Perplexitāti si indispozitii cotidiene", Andrei Plesu vorbeste despre principii si demnitate, despre mîncatul sānātos, despre tranzitie si avatarurile luxului, despre mînie si urā ca mod de viatā, despre fricā, zgomot, inflatia politicā si proasta intonare a libertātii sau despre „plācerile vinovate". Autorul portretizeazā sarcastic cîteva specii de ticālosi, vorbeste, cu umor, despre capitalistul român sau, cu amārāciune, despre eul propriu transformat în obsesie, masacrarea limbii române si globalizarea manelelor.

„Scurt acces de optimism". 
„Existā încā pāduri care n-au deloc un aer muribund, lacuri translucide, sate (austriece) modernizate si totusi patriarhale, familii demodate si trainice, chelneri stilati, domni si doamne, politicieni inteligenti fārā sā fie smecheri, oameni de afaceri cinstiti, dar prosperi, texte bine scrise, vinuri paradiziace, pāstrāvi, cremsnituri, chiparosi si stele". De asemenea, „existā Serban Foarta care se joacā nebuneste cu psalmii si cu toate cuvintele lumii, existā seri si dimineti, oameni care merg la bisericā fārā evlavii ostentative si fārā sā negocieze cu Dumnezeul lor, existā colinele Toscanei si Coasta Boacii, femei frumoase si destepte, cārti, solidaritāti curate, taclale prietenesti, coincidente riguroase, savori melancolice, tigri albi".

„Ce facem cu viata noastrā" - cîteva maxime de parcurs:
A. Nicio datorie implinitā fārā corolarul bucuriei. Sensul vietii nu trebuie resimtit drept corvoadā.
B. Nicio suferintā fārā exercitiul corelativ al rābdārii. Rābdarea e un mod eficient de a cāuta sensul, de a-l astepta.
C. Nicio bucurie fārā intuitia extaticā a neantului supra-luminos dindārātul ei.
D. Balastul unei vieti nu poate dizolva sensul ei si nu trebuie dispretuit. El se lasā încorporat, ca soclu, în constructia finalā.
(„Despre frumusetea uitata a vietii", Andrei Plesu, Editura Humanitas, Bucuresti, 2011).

• < Prev
• Next >