Întoarcerea la cer a Domnului Hristos

STIGMATELE

 Care lucru fāurit aici, pe acest pāmînt, a izbutit sā ajungā în cer?
Sā ne gîndim bine.
Mîntuitorul, cînd se aratā apostolilor dupā învierea din morti, are trup nestricācios, trup de slavā.
Lui Toma care, atunci, îi cere dovezi tangibile, îi aratā stigmatele si-l pofteste sā punā mîna pe ele.
Pe trupul de slavā, asadar, se vedeau stigmatele.
Pe de altā parte, stim cā Mîntuitorul s-a înāltat la cer cu acest trup, care purta semnele pironirii pe cruce,
ducînd prin urmare de-a pururi în cer si ceva pāmîntesc.
Acest 'ceva' scos din vremelnicie: stigmatele Sale.
Iatā singurul dar fācut de lumea omeneascā celor din înāltimi: amprentele torturii.
Se petrec si se repetā oare semnele de groazā în veci de veci?
Aduc ele a bolid scāpat de sub gravitatii,
rātācesc si ele în spatiu cu sinistra lor povarā?

Dumnezeu a creat lumea inocentā, fārā rāu.
Dar pe om l-a creat liber, adicā liber de a crea rāul, de a-l introduce în lume.
Acesta e riscul pe care si l-a luat Dumnezeu prin actul creatiunii.
Omul a trecut de la ideia de rāu, de la posibilitatea rāului (stiut de Dumnezeu ca virtualitate) la înfāptuirea rāului.
Introducerea rāului în lume, ca principiu activ, este un act de creatie, analog actului divin.
Satana îl ispitea pe Adam soptindu-i: "veti fi ca Dumnezeu".
Grāind astfel, Satana nu a mintit pe de-a-ntregul: fāptura, timp de o clipā, a devenit divinā;
a creat paralel cu divinitatea: rāul. Care a contaminat lumea.
Ceea ce explicā de ce singurul lucru pe care l-a dus Iisus de pe pāmînt în cer sunt stigmatele. (Nicolae Steinhardt).

• < Prev
• Next >