Murals (2008) by PHANTAST - Graffiti - Cultural Music & Art Association inc. - 98 Milne St. Benleigh
Separarea caprelor de ovine, mozaic din secolul al VI-lea, Sf Apollinarre nuove, Ravena, Italia.
„Orice ai făcut pentru unul dintre acești frați ai mei, ai făcut-o pentru Mine” (Matei 25:40).
HRISTOS ÎN VECINII NOI . În efortul lor de a depăși influența scolastică și raționalistă asupra școlilor ortodoxe de teologie, mulți teologi ortodocși contemporani implicați în mișcările ecumenice de astăzi au redescoperit legătura organică dintre „sacramentul altarului” și „sacramentul aproapelui” (mărturisind adevărul în dragoste, mitropolitul Daniel Ciobotea, Trinitas, Iași, 2001)
THE LITURGY AFTER THE LITURGY. The word "liturgy" ussualy refers to what goes on inside a church building - prayers, songs and chants, recital of the Creed, proclamation of the Word, the eucharist. But St. John Chrysostom, source of one of the best-known Orthodox liturgies, spoke of two altars: one within the sanctuary, one outside in the public square. The "liturgy after the liturgy" is thus a way of expressing how Christian worship is inseparable from committed engagement in society and culture. The liturgy resonates with an understanding of the church as both gathered for worship and sent out to the ends of the earth, refreshed by the eucharistic bread and wine - "food for pilgrims" in their everyday struggles. (The Liturgy after the Liturgy, Ion Bria, Geneva, 1996)
THE TRANSFIGURATION OF OUR LITTLE BEING INTO A MEMBER OF CHRIST. The sacrifice of the Eucharist must be extended in personal sacrificies for the people in need, the brothers for whom Christ died. The continuation of liturgy in life means a continuous liberation from the powers of the evil that are working inside us, a continual re-orientation and openness to insights and efforts aimed at liberation human persons form all demonic structures of injustice, exploitation, agony, loneliness, and at creating real communion of persons in love (Prof. Anastasios Yannoulatos, Martyria- Mission)
JUSTIȚIA SOCIALĂ ȘI EUHARISTUL. „Nu ne putem amăgi pe noi înșine: prin dragostea noastră reciprocă și, în special, prin preocuparea noastră față de cei care au nevoie, vom fi recunoscuți ca adevărați urmași ai lui Hristos. Acesta va fi criteriul după care se judecă autenticitatea sărbătorilor noastre euharistice. (Papa Ioan Paul al II-lea, cf. Ioan 13:35).
HRISTOS SOCIAL. Euharistia ar trebui să fie legată de eforturile de a trăi fără adăpost, de abordarea consumului de droguri, a traficului de persoane și a violenței în familie; aspectele liturghiei ar trebui explicate și discutate, semnificația lor ar trebui să fie clară și utilizarea lor acceptată ca demnă de lucrare, precum și închinarea lui Isus. (Susan Connelly, sora Sf. Iosif).