Luca si Cleopa

Pe drumul spre Emaus ( Luke 23:13)

Ma gindesc ce diferit ar fi fost daca Hristos nu ar fi inviat! Desi apostolii nu si-ar fi riscat viata pentru a vesti o noua credinta pe strazile Ierusalimului, totusi nu L-ar fi uitat. Ei i-au daruit 3 ani lui Iisus. Poate ca El nu a fost Mesia, dar totusi ei au ramas impresionati ca de un intelept invatator care a avut putere ca nimeni altul. Dupa un timp, cind ranile emotionale s-ar fi vindecat, ucenicii ar fi incercat intr-un fel sa-si aduca aminte de El, poate ar fi strins in scris cuvintele Lui, desi fara promisiunile invierii, poate ar fi zidit un monument in cinstea vietii Lui - si noi astazi am fi putut vizita monumentul si am fi invatat despre viata dulgherului - filosof din Nazaret. Am fi putul rasfoi cuvintele Lui si luam ce ne place - ar fi fost stimat ca si Confucius sau Socrate. Cred ca un Iisus mort ar fi fost mai usor de acceptat.

Prin Paste/ Inviere Hristos devine incomod. Trebuie sa ascult ce zice, nu mai pot sa aleg ce-mi  place din cuvintele Lui - ba chiar simt ca poate fi ascuns pe aici pe undeva, prin lume...Niciodata nu pot sa stiu cind apare, ca si ucenicii in casa sau pe drumul Damascului. Poate sa-mi vorbeasca oricind, nu-L poate tintui nimeni, chiar daca ar folosi cuie ca cele de pe cruce.

Fara Paste/ Inviere, poate as socoti o pierdere ca Hristos a murit de tinar, ca a atins numai citeva persoane intr-un colt de lume. Invierea insa imi arata ca Hristos a avut un plan, si anume sa pregateasca pe cei ce-I vor duce mesajul pina la marginea lumii.

"Omorind pe Hristos a fost ca si cind cineva  a vrut sa distruga o papadie suflind in coroana ei de seminte" (Philip Yancey).

CINTEC DE SEARA.

Ramii cu noi cind seara se asterne, scump Parinte Dumnezeu!

Stai cu noi cind intunericul invaluie peretii si-i incuie! 

Stai cu noi ca sa visam un inger de pace al copiilor.

Duhul Tau se revarsa peste noi, Parinte la fringerea piinii (B.S. Ingerman, 1789-1862, Denmark).

• < Prev
• Next >