TÎNĀRUL SI LIBERTATEA, Matei 19:16

CONTRARIUL PĀCATULUI NU E VIRTUTEA; CONTRARIUL PĀCATULUI E LIBERTATEA!

 Asupra apropierii de Hristos, proba care nu înşeală, criteriul definitiv este buna dispoziţie. Numai starea de fericire dovedeşte că eşti al Domnului. Virtuosul îmbufnat nu e prietenul Mântuitorului ci jinduitorul după diavol. Ascetul arţăgos nu e autentic.
Există mijloace obiective, în artă, de a recunoaşte autenticul şi a da deoparte copia.
Pentru a deosebi creştinul de caricatura ori imitaţia sa nu există procedeu mai sigur decât a cerceta dacă postulantul este sau nu vesel şi mulţumit.
Dacă ipochimenul e intolerant ori morocănos ori agitat ori mahmur ori necăjit, nu e creştin oricât de perfect de fidel ar fi virtuţii.
E virtuos dar nu e creştin.
Creştinul e liber, aşadar fericit.
Acesta şi este sensul genialei şi inspiratei fraze a lui Kierkegaard: "Contrariul păcatului nu este virtutea, contrariul păcatului este libertatea!".
Vămile văzduhului sunt numeroase.
Aici pe pământ, la vama care nu poate fi înşelată, proba constă în starea de fericire.
Virtuosul neîmblânzit nu ştie şi nu poate rosti „O, Dulce Iisuse!”, toată sfera dulcelui îi este străină, inaccesibilă – şi uită că jugul Domnului este blând şi povara lui uşoară.(Nicolae Steinhardt, Daruind vei dobindi).

• < Prev
• Next >