Published on 02 May 2024
Hits: 643
Calea Iluminării, Paideia.
Iisus a venit să salveze omenirea din închisoarea din peștera umbrelor.
Când vorbește despre Hristos, profetul Isaia (744 î.Hr.) sună mai mult ca un scriitor al Noului Testament decât un profet al Vechiului Testament. Profețiile lui mesianice (Cap.53) sunt mai clare și mai explicite decât cele din orice altă carte din Vechiul Testament. Ele descriu multe aspecte ale Persoanei și lucrării lui Hristos în prima și a doua Sa venire. Iisus a venit să salveze omul din închisoarea din peștera umbrelor. Calea de ieșire din peștera simțurilor a fost să fie condusă de un sclav, un slujitor umil suferind, care va plăti cu viața pentru aducerea omului la lumină.
În exteriorul Mănăstirii Sucevița din Moldova (1581), Platon (427 î.Hr.) și alți filozofi sunt pictați cot la cot cu profeții. Cunoaștem alegoria peșterii lui Platon în lucrarea sa Republica.
Platon începe prin a-l pune pe Socrate să-i ceară lui Glaucon să-și imagineze o peșteră în care oamenii au fost întemnițați din copilărie. Acești prizonieri sunt înlănțuiți astfel încât picioarele și gâtul lor să fie fixate, forțându-i să se uite la peretele din fața lor și să nu se uite în jur la peșteră, unii la alții sau ei înșiși. Umbrele sunt realitatea pentru prizonieri pentru că nu au văzut niciodată altceva; ei nu realizează că ceea ce văd sunt umbre de obiecte în fața unui foc.
Să presupunem că un prizonier va fi scos în lumina soarelui... Încet, ochii lui se adaptează la lumina soarelui. Mai întâi poate vedea doar umbre. Treptat, el poate vedea reflexele oamenilor și lucrurilor și apoi poate vedea oamenii și lucrurile în sine. În cele din urmă, el este capabil să privească stelele și luna noaptea, până când în sfârșit poate privi soarele însuși. Prizonierul care se întoarce, ai cărui ochi s-au obișnuit cu lumina soarelui, va fi orb când va reintra în peșteră, așa cum a fost atunci când a fost expus prima dată la soare. Prizonierii care au rămas ar deduce din orbirea omului care se întoarce că călătoria din peșteră îi făcuse rău și că nu ar trebui să întreprindă o călătorie similară. Socrate concluzionează că prizonierii, dacă ar fi în stare, ar întinde mâna și ar ucide pe oricine ar încerca să-i tragă afară din peșteră.
(Pictură: Platon are o coroană cu mormânt)
The Path of Enlightement, Paideia.
Jesus came to save humanity from the imprisonment in the cave of shadows.
-
When he speaks about Christ, prophet Isaiah (744 B.C) sounds more like a New Testament writer than an Old Testament prophet. His messianic prophecies (Cap.53) are clearer and more explicit than those in any other Old Testament book. They describe many aspects of the Person and work of Christ in His first and second advents. Jesus came to save man from the imprisonment in the cave of shadows. The way out the cave of senses was to be led by a slave, a humble suffering servant who will pay with his life for bringing man to the light.
-
On the outside of Sucevita Monastery in Moldavia (1581), Plato (427 B.C) and other philosophers are painted side by side with prophets. We know Plato's alegory of the cave in his work Republic.
Plato begins by having Socrates ask Glaucon to imagine a cave where people have been imprisoned from childhood. These prisoners are chained so that their legs and necks are fixed, forcing them to gaze at the wall in front of them and not to look around at the cave, each other, or themselves. The shadows are reality for the prisoners because they have never seen anything else; they do not realize that what they see are shadows of objects in front of a fire.
Suppose a prisoner will be draged into the light of the sun...Slowly, his eyes adjust to the light of the sun. First he can see only shadows. Gradually he can see the reflections of people and things in water and then later see the people and things themselves. Eventually, he is able to look at the stars and moon at night until finally he can look upon the sun itself. The returning prisoner, whose eyes have become accustomed to the sunlight, would be blind when he re-entered the cave, just as he was when he was first exposed to the sun.The prisoners who remained would infer from the returning man's blindness that the journey out of the cave had harmed him and that they should not undertake a similar journey. Socrates concludes that the prisoners, if they were able, would therefore reach out and kill anyone who attempted to drag them out of the cave.