Samarineanul si clerul functionāresc (Luca 10:25)

Ispita ideologiei si a "sedentarismului" institutional.

'Domnul Hristos este primul personaj din istoria culturii noastre care a atacat frontal ispita ideologiei si care a reusit sā se tinā departe de orice "sedentarism" institutionalizat'.
"Iisus a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, si a cāzut între tîlhari, care,
dupā ce l-au dezbrācat si l-au rānit, au plecat lāsîndu-l aproape mort.
Un preot, coborînd pe calea aceea si vāzîndu-l, a trecut pe alāturi.
De asemenea si un levit, ajungînd la acel loc si vāzînd, a trecut pe alāturi.
Iar un samarinean, mergînd pe cale, a venit la el si, vāzîndu-l, i s-a fācut milā" (Luca 10:31).

Primejdia ideologizārii credintei.

'Iisus face tot ce e de fācut pentru a nu-si transforma prezenta si destinul sāu pāmîntesc în temeiuri ale unei ideologii.
Judecata Sa e întotdeauna circumstantialā, adaptatā la cazul individual, în dialog cu bogātia lumii si cu inepuizabilul conditiei umane.
Dogmatismul, spiritul utopic, gîndirea liniar-schematicā, intentia manipulatoare, culpabilizarea celui "pierdut" sînt streine de misiunea hristicā.
Asistām, credem, la cea mai radicalā destructurare a "ideologicului" din zorii culturii si civilizatiei europene.
Din pācate, posteritatea lui Iisus n-a fost suficient de permeabilā la lectia Sa.
Preluatā si "sistematizatā" institutional,
simplificatā electoral,
redusā la un inventar geometric de postulate, prescriptii si judecāti în alb-negru,
credinta se confruntā, fārā încetare, cu primejdia unei facile banalitāti, a alunecārii în eticism acru si în predicā militantā.
La limitā, ideologizarea credintei duce la fundamentalism,
adicā la angajarea ei în dispute de putere,
la transformarea adevārului ei viu într-un sententios program politic.
Obstacolul inconturnabil de care se izbeste efortul ecumenic
nu este suma deosebirilor doctrinare dintre confesiuni si religii,
ci tendinta tuturora de a se comporta ideologic,
adicā  de a manevra actul intim al credintei ca pe un stindard de front,
ca pe o componentā strategicā a apetitului lor impur pentru suprematie exterioarā.
Ideologiile au tendinta de a declansa toxice cercuri vicioase.
Fundamentalismele provoacā fundamentalisme,
credinta devenitā ideologie provoacā ideologia de sens contrar, numitā ateism' (Andrei Plesu, Parabolele lui Iisus).

• < Prev
• Next >