Cincizecimea/ botezul copiilor

"Vouā vā este datā fāgāduinta si copiilor vostri..."(Fapte 2:38-39).

Împotriva ideii de botez al copiilor ar fi, desigur, Fapte 2:38:
"Pocāiti-vā si sā se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea pācatelor".
Pentru a fi botezat este nevoie de pocāintā. Pruncii nu se pot pocāi !
Sā citim, însā, tot versetul:
"Iar Petru a zis cātre ei : Pocāiti-vā si sā se boteze fiecare dintre voi în  numele lui Iisus Hristos , spre iertarea pācatelor voastre,
si veti primi darul Duhului Sfînt. Cāci vouā vā este datā fāgāduinta si copiilor vostri si tuturor celor de departe,
pe oricîti îi va chema Domnul Dumnezeu nostru"
Scopul pocāintei si al botezului este de a da credinciosului darul Duhului Sfînt ( Fapte 2:33).
Sālāsluirea Duhului este marca de identificare a unui adevārat crestin, garantia cā suntem avutie rāscumpāratā (Efeseni 1:14) a lui Hristos.
În Fapte cap 8, Petru si Ioan coboarā în Samaria si gāsesc credinciosi botezati dar care nu primiserā Duhul Sfînt.
Este o situatie inacceptabilā, si ei o îndreaptā.
Problema realā nu este: "Copiii se pot pocāi?" ci "Poate Duhul Sfînt sā se sālāsluiascā în copii?"

Sā presupunem cā în casa lui Corneliu (Fapte 10), cînd Duhul Sfînt s-a pogoarā, erau numai adulti si nici un copil.
În acea casā erau oameni care primiserā Duhul Sfînt, dar care nu fuseserā botezati în apā!
Cînd s-a pus întrebarea dacā sā fie botezati, Petru a declarat:
Poate, oare, cineva sā opreascā apa, ca sā nu fie botezati acestia care au primit Duhul Sfînt ca si noi?
În mintea Sfîntului Petru, botezul si prezenta Duhului sînt inseparabile, ca douā acte ale aceleasi piese.
Dacā pecetea Noului Legāmînt (Duhul Sfînt) este prezentā în cineva,
semnul acestui legāmînt (Botezul) trebuie sā i se acorde.

Era o vreme cînd credeam cā rāscumpārarea unui copil nu depinde de har ci de abilitatea acestuia de a întelege planul mîntuirii.
Credeam în mîntuirea prin ratiunea umanā + prin har, nu în sola gratia. Totusi stiu cā mîntuirea unui copil se întemeiazā doar pe har.
Pînā la vîrsta cînd copilul atinge un nivel intelectual ca sā înteleagā starea de pācat si sā mārturiseascā credinta in Hristos, el se aflā în afara mîntuirii.
Dar copiii sunte adevārate vase ale Împārātiei lui Dumnezeu (Luca 18:16)
Eu ziceam : la vîrsta lor, ei nu pot întelege nevoia de mîntuire; dacā ei mor, Dumnezeu nu-i va condamna!
Deci un prunc nu poate cunoaste sālāsluirea Duhului decît dacā moare, cînd e învāluit de prezenta lui Dumnezeu!
Nu puteam recunoaste prezenta Duhului prin botez pînā cind copilul nu e la virsta responsabilitātii.

În cele din urmā, am înteles cā botezul si sālāsluirea Duhului sunt de nedespārtit:
- vezi predica Sfîntului Petru la Pogorîrea Duhului Sfînt,
- crestinii din Samaria,
- casnicii lui Corneliu - botezul si sālāsluirea Duhului se presupun reciproc. (Matthew Gallatin, fost protestant, "Însetînd dupā Dumnezeu".)

• < Prev
• Next >