ÎNTIMPINAREA DOMNULUI LA TEMPLU

Bātrînul Simeon.

Pruncul Hristos este adus la Templu la 40 de zile de la Nastere.(Luca 2:22).
Atunci apare Bātrînul Simeon 'caruia i se vestise de cātre Duhul Sfînt cā nu va vedea moartea pînā ce nu va vedea pe Hristosul Domnului'.

Negresit ca Simeon astepta un print ca si Solonon, în timpul cāruia argintul ajunsese în Ierusalim ca si pietrele de pe drum.
Numai cu ochii mintii a putut întelege el umilinta unui Dumnezeu care a venit în Palestina ca un prunc ce nu poate vorbi, are nevoie de scutece si e dependent de o adolescentā în privinta locuintei, a hranei si a dragostei de mamā.
Mai multe animale decit oameni au fost de fatā la evenimentul care a împārtit istoria. Un māgar ar fi putut cālca pruncul în picioare.
Pentru un moment, cerul s-a luminat de îngeri – dar cine a vāzut spectacolul? - niste ciobani ce aveau acces numai în curtea exterioarā a Templului, care nu-si puteau semna numele – Dumnezeu i-a invrednicit sā fie de fatā la nasterea celui ce va fi cunoscut drept 'prieten al celor pācātosi'.

Simeon a fost primul care a tinut în brate si a cîntārit divinitatea – cum sā te apropii de El?
Moise a vāzut rugul arzînd, Isaia a simtit cārbunii aprinsi, Iacob a rāmas cu soldul deschiolat din lupta cu El; oricine se apropia de muntele fumegînd era pedepsit cu moartea.
Dumnezeu face o aparitie surprinzātoare – un prunc în iesle.
Ca un peste in acvariu, omul era speriat de Dumnezeu; a trebuit ca Dumnezeu sā se faca om si sā vorbeascā omeneste ca sā desfiinteze frica.
Ca un artist care a devenit un punct pe camvas, Dumnezeu a scris o lucrare cu caractere reale pe pagini de istorie realā – Cuvintul s-a întrupat!

Simeon era obisnuit cu ideia de Dumnezeu care preferā pe cei bogati si puternici.
'Dar El a coborît pe cei puternici de pe tronuri si a ridicat pe cel sārac' – zice Maica Domnului.
Domnul Hristos în copilārie începe sā descopere si sā simpatizeze cu sārācia, opresia si lipsa de drepturi.
Dumnezeu preferā pe cei sāraci, pe cei fārā putere si drepturi ori dreptate.

Simeon vede curajul cu care Creatorul apare în primul secol în Palestina :
Un Mesia din Galileia? Un copil de tîmplar?
Nu e mama lui Maria si fratii lui Iacob, Iosif, Simeon si Iuda?
Nazaret? Poate ceva bun iesi din Nazaret?
Este mare curaj ca Dumnezeu sā-si lase gloria si puterea si sā vinā ca un simplu om pe o planetā cu multā violentā, într-un neam care si-a omorit profetii.
Prima noapte in Betleem a fost chiar curajoasā : copil plapind in ieslea unui grajd in plina iarna.
Desigur Crestinismul a adāugat curajul la virtutile Creatorului...

Si Simeon, spune o traditie, zîmbind, a fost eliberat de povara bātrînetii...

• < Prev
• Next >