PEDAGOGIE LA FÎNTÎNA LUI IACOB (Ioan 4)

SAMARINEANCA SEAMĀNĀ, APOSTOLII SECERĀ!

"Sā se bucure împreunā si cel ce seamānā si cel ce secerā"!

Învātātura prin învecinare.

 Putem vorbi despre o traditie mārturisitoare si învātātoare în spiritualitatea româneascā.
Se întorcea un cālugār, plecat la Athos pentru îmbunātātire, si întemeia un schit. Se ducea vestea, si oamenii începeau sā calce locurile acelea, pînā atunci pustii.
Dintre cei care vin si pleacā, unii vor sa rāmînā de tot; se formeazā obstea.
Domnitorul aude de monahii aceia si le face o danie de ctitorie.
Dintre cālugāri se aleg cei care au mestesug la icoane; cei care au pricepere la cārti si la condei; cei care au darul de a vindeca...
Apar, astfel, primele forme organizate de învātāturā.
Si cum învātau?
Învecinindu‑se — dupa modelul Schimbārii la Fatā: 'Petru a zis cātre Iisus: Învātātorule, bine este ca noi sā fim aici si sā facem trei colibe: una Tie, una lui Moise si una lui Ilie' Chilia duhovnicului e prima catedrā.
Raportul universal este cel de duhovnic–ucenic, iar aceastā relatie atrage dupa sine nevoia unei învecināri: «sā facem trei colibe…»
Ucenicul devine martor al existentei duhovnicului, iar invecinarea se transformā în învatāturā.

Modelul învātātoresc al învecinārii a trecut si în culturā, în formele profane ale educatiei.
Începem sā avem curente si scoli, mentori, corifei: generatia junimistā, generatia naistā (a lui Nae Ionescu), generatia interbelicā (Noica, Eliade, Cioran, Tutea).
În comunism, modelul se ascunde, firav, în manifestāri de grupuri mici.
Noica însā afirma deschis necesitatea modelului paideic, iar de aici toatā acea emulatie paradoxalā din anii ’70–’80.

Dupā Decembrie 1989, modelul a încetat sā mai functioneze ca autoritate valoricā;
s‑a produs o substituire a esteticului cu eticul, a gînditului cu fācutul, a autohtonului cu universalismul, a credintei cu convingerea.— Niste erori care s‑au tinut lant si care au reusit sā lege si sā opreascā orice aspiratie cātre un model autentic.
Pentru prima datā la noi apare ideea de «personalitate a zilei» sau, ironic, stea a zilei: un personaj care nu are limite în manifestare si care îsi impune, în mod efemer, stilul… Punerea în curgere a «modelelor» a însemnat distrugerea minimei raportāri la Model, care se caracterizeazā, înainte de orice, prin constantā si neconjunctural (Jurnal cu Petre Tutea, 2015).

• < Prev
• Next >