IZGONIREA DIN RAI

  ISTORIA, Petre Tutea.

Nu ştiu de ce gluma asta 'de-a face istorie' se practică atât de mult.
Dacă ai cultul istoriei, ai cultul apariţiei şi dispariţiei; e consolator acest joc?
Istorismul, adică perspectiva istorică asupra vieţii şi lumii, a dus în cimitir.
Ne înecăm în istorie.
Pentru că istoria nu te învaţă numai să faci ceva, ca popor;
cu istoria tot ce însemnezi în interiorul unui popor devine discutabil prin faptul că nu poţi, la infinit, să lucrezi la facerea ta, ci dispari şi apare altcineva care, chiar dacă nu te înlocuieşte, te prelucrează.
Şi dacă nu poţi ieşi din devenire, nu poţi scăpa de tristeţe; tristeţea metafizică e fructul devenirii.
Sunt proşti istoricizanţii care se consolează prin devenire.
Devenim mai civilizaţi, nu? Sau mai culţi...
Adică murim ca şi caprele, numai că e mare lucru că există Kant, Descartes, există Newton, mă rog, atâţia mari creatori de cultură,
şi există şi făuritorul de religie, Hristos - dar nu ne interesează!

Istoria este întemeiatā pe conversatia dintre Eva si dracul.
Asa începe istoria, aceastā rātācire a omului, ca o damnatie.
Iar la aparitia lui Cristos, atunci s-au suprapus teandric omul divinizat si divinitatea devenitā om si istoria a fost anulatā.
Cioran are o afirmatie extraordinarā: Istoric este tot ce este supraistoric.
Crestinismul a punctat supraistoric, desi a apārut în istorie.

• < Prev
• Next >