Dumul spre Emaus, contributia personalā

Ce trebuie să se fi întâmplat pe drumul către Emaus...

"Mântuitorul nu mai e printre ai Săi, mirele a plecat.
Dar se cuvine să începi, tu om, a secreta fidelitate şi un nou val de fericire, mai în surdină,
şi să desprinzi realitatea prezenţei Mângâietorului în locul cel mai neaşteptat, mai arid: în tine.
Trebuie să dai tu însuţi mai mult, nu mai eşti simplu spectator, nuntaş, ci participant cu drepturi egale, asociat, făuritor de fericire pe cont propriu.
Trebuie să dovedeşti un lucru foarte greu. Că nu numai începutul – nunta – e curat, ci şi traiul cotidian poate fi menţinut la un grad acceptabil de relativă nobleţe şi demnitate.
La fel ca la început nu e: si ne doare.
Dar tocmai asta e diferenţa dintre copilărie şi maturitate:
durerea recunoscută şi răbdată,
acceptarea inevitabilei diferenţe de nivel dintre puritatea nunţii şi a sărbătorii
şi impuritatea zilelor de rând şi anilor pe şart" (Fericitul Nicolae Steinhardt).

• < Prev
• Next >