APOSTOL

APOSTOL = TRIMIS, glasul, porunca Celui care  L-a trimis.  

1. "Imparatia mea nu este din lumea aceasta" (Ioan 18:36)

2. Orice crestin botezat este un apostol timis la propoveduire (Matei 28:20; 1 Petru 2:5). Apostolatul evanghelic este jertfa, umilinta, moarte. Adevaratul apostol a renuntat la paternitate, nu vorbeste, nu face nimic de la sine :"Sint fameni care s-au facut fameni pe ei insisi, pentru imparatia cerurilor"( Matei 19:12). Apostolul a renuntat la tot ce-i este propriu, la puterea cea dintii intre toate, instinctul regal care este paternitatea, cea fizica si, mai ales, cea spirituala.

"Dar ce este Apollo? Si ce este Pavel? Slujitori prin care ati crezut... Astfel nici cel ce sadeste ne e ceva, nici cel ce uda, ci numai Dumnezeu, care face sa creasca" (1 Corinteni 3:5).

3. Nunta dintre Hristos si Biserica: "Nu sint eu Hristosul, ci sunt trimis inaintea Lui. Cel ce are mireasa este mire iar prietenul mirelui, care sta si asculta pe mire, se bucura cu bucurie de glasul Lui" (Ioan 3 :29).  Slujitorii/prietenii nu trebuie sa cada in cursa gindului inalt si din "fameni pentru imparatia cerurilor" sa urce la formula "ca Dumnezeu", devenind din fiii imparatiei lui Dumnezeu, "parinti ai Bisericii", sa se instaleze ei "in locul lui Dumnezeu" ("Preot sau apostol", prof Ion Buga).

4. "Voi sa nu va numiti invatatori, caci Unul este Invatatorul vostru: Hristos" (Matei 23 :8).

5. Ar trebui sa fim toti fiii Evangheliei, insa preferam sa fim "parinti", mai sus decit Hristos.

6. "Nu stapini peste credinta voastra, ci impreuna lucratori ai bucuriei" (2 Corinteni 1:24)

7. " ... in Numele Tau am proorocit, am scos demoni, am facut minuni.  - Niciodata nu v-am cunoscut pe voi!" ( Matei 7:21)

As dori sa citesc toata viata Evanghelia (mesajul lui Hristos) in fata oamenilor si sa propoveduiesc numai prin viata mea, decit sa predic in fata oamenilor toata viata  si sa nu-i las sa citeasca viata mea.

IMNUL DRAGOSTEI ( 1 Corinteni 13).

Dragostea e singura putere/ ce ramine si dupa-nviere.

Celelalte, vama dupa vama,/ pe cit sint slujitoare se destrama,

Stramutindu-si taina in fiinta,/ pe cit si-au asumat din suferinta,

Pe cit de lacrimi sint transfigurate/ sa ne-nsoteasca in eternitate.

Focului chip si-asemanare, iubirea e izbavitoare. (Ioan Alexandru, Imnele iubirii)

• < Prev
• Next >