Duminica a 23-a dupā Rusalii.
Omul din Gadara și-a recāpātat libertatea "Șezînd jos la picioarele lui Iisus" (Luca 8:35).
Libertatea autonomā e de neconceput.
Dovadā cā apari, dovadā cā crești, dovadā cā descrești, dovadā cā îmbātrînești, dovadā cā mori...
"Robește-mā, Doamne, ca sā mā simt liber!" Asta e definitia creștinā a libertāții!.
Adicā ești liber întru Dumnezeu, nu în tine, care ești finit.
Mergi la bisericā deoarece 'crezi', iar nu pentru cā 'știi'.
În fața întebārii 'de ce?' te izbești de formula regresului la infinit. Tot te întrebi 'de ce?' pînā ajungi la o limitā unde 'de ce' moare. La 'de ce?' -ul absolut nu a rāspuns nici un om pînā acum.
La întrebarea "Ce finalitate ai tu?" nu poți rāspunde, pentru cā te izbești de limitele cunoașterii subiective.
Omul e un animal care trāiește captiv în cușca simțurilor și care are o gîndire șcioapā.(Petre Tutea).
23rd Sunday after Pentecost.
The man from Gadara regained his freedom "sitting down at the feet of Jesus" (Luke 8:35).
Autonomous freedom is unthinkable.
Proof is that you appear, you grow, you decrease, you grow old, you die...
"Enslave me, Lord, so that I feel free!" This is the Christian definition of freedom!
That is, you are free in God, not in you, which are finite.
You go to church because you 'believe', not because you 'know'.
With the question 'why?' you run into the infinite regress formula. You keep asking yourself 'why?' until you reach a limit where the 'why' dies. To the absolute ‘why’ no man has answered so far.
To the question "What purpose do you have?" you can't answer, because you bump into the limits of subjective knowledge.
Man is an animal that lives captive in the cage of the senses and has a lame thinking. (Petre Tutea).