MAGII SI STEAUA DE LA RĀSĀRIT

REALITATEA ESTE PARTICIPARE.

 Eu particip la realitate – cînd mā uit la stele noaptea, nu e un act pasiv;
De fapt, ca sā vād o stea, sau orice lucru, am nevoie de:

1. - inteligentā - stiu cā mā uit la o stea. Mā îndoiesc cā bacteriile sau plantele stiu de exista cerului;
2. - intentie - mā concentrez sā vād steaua. O pozā aratā un cadru si nimic în particular;
3. dacā mintea mea pierde atentia, steaua dispare din zona constientului;
4. - Experienta nu se întîmplā dacā nu e o legaturā între constiinta si materie.
Fotonii luminosi de la stea se transformā în imagine visualā în mintea mea – desi nu stiu cum, simt cā ceva leagā activitatea mea mentalā cu lumea fizicā.
5. - Observatorul, eu! Fārā mine, nu am o dovadā cā stelele existā.
Filozoful George Berkeley în secolul 18 se întreba dacā un copac face zgomot cînd cade într-o pādure dar nu e nimeni de fatā!
6. - O conectie între 'aici' si 'acolo'. Teoria cuanticā, în 'efectul observatorului' crede cā observatia nu este pasivā, ci ea face ca undele luminoase sā devinā particule – ceva, ce este invizibil si subiect al legii probabilitātii, se transformā în alceva, care este local, fizic si cert.
Evenimente de 'aici' sunt legate de evenimente 'de acolo'.

Orice experientā pe care o avem, mentalā sau fizicā, e o minune, pentrucā nu avem o explicatie stiintificā.
Noi 'credem' cā fotonii ne dau senzatia de formā si culoare, dar fotonii nu au formā si nici culoare.
Noi 'credem' cā vibratia aerului produce sunete, dar vibratiile nu au sunet în afara creierului.
Noi studiem receptorul de pe limbā sau din nas care ne dā gustul si mirosul, dar ce se petrece acolo este o reactie chimicā, nu o experientā.
Materialismul ne aduce explicatii care cer aceeasi credintā ca si acceptarea minunilor!

Editorii jurnalului “Stiinta” au cerut în Iulie 2005 unui grup de 100 de oameni de stiintā sā se concentreze pe întrebāri care ar putea fi solutionate în urmatorii 25 de ani.

- 'Baza biologicā a constiintei' a fost prima întrebare.
Dar are constiinta o bazā biologicā?
Tomografia creierului, desi a fācut mari progrese, ne dā numai sectiuni de activitate si circulatie a sîngelui în creier.
Oare, o supā de chimicale, apā, zahār, DNA si ioni de potasium si sodium a învātat sā gîndeascā?
Sau poate, un univers inteligent a decis sā creieze un creier!
Dacā reactia de reducere este de la  biologie →la chimie →la fizicā →la matematicā, iar matematica este o activitate a constiintei,
putem sā reducem viata la o activitate a constiintei?

- 'Din ce e compus universul'? a fost a doua întrebare.
Ultimile investigatii stiintifice au ajuns la concluzia cā:
 - numai 0,01% din cosmos este format din atomi  vizibili – stelele vizibile si milioane de galaxii;
 - 4% din cosmos constituie atomi invizibili – praf interstelar si atomi de hidrogen si helium care plutesc liberi;
 - restul de 96% din 'materie' este nonatomic ( 70% energie neagrā  + 25% materie neagrā) si nu se supune regulilor gravitātii, vitezei si luminii.
Deci nu e 'materie' din lumea vāzutā.
Universul pe care materialistii bazeazā realitatea este de numai 0,01% din cosmos!
Ca sā spui cā fizica explicā spatiul si timpul, e ca si cum ai spune cā un om cu o vedere de 4% are imaginea întregului!
(Deepak Chopra, The future of God, 2014.)

• < Prev
• Next >