Dragostea și grija divinā e discretā, ca din întîmplare, pe calea vietii.
Dragostea și sacrificiul divin dāruiesc și respectā libertatea perfectā a omului.
Dumnezeu vrea ca omul sā fie una cu El, dar sā rāmînā deplin om.
Intervenția inițialā este discretā.
Aude geamātul celui cāzut.
Se apropie.
Spalā rānile cu vin, le unge cu untdelemn și le bandajeazā.
Îl carā pe rānit în spate pînā la han.
Totul în tācere.
Apoi se retrage discret.
Îl lasā sā se ridice singur, sā învețe sā meargā.
Se retrage și se bucurā chiar și de șchiopātarea lui.
Dacā omul are perioade de secetā / uscāciune spiritualā și cere ajutor, El atît așteaptā,
ca și bunica gata sā sprijine nepoțelul care face primii pași.
Apreciazā mult strigātul și îi întinde mîna...
Christ, the Merciful Samaritan (Luke 10:25).
Divine love and care is discreet, as by chance, on the foot pass of life. Divine love and sacrifice respect the perfect freedom of man. God wants man to be one with Him, but still distinct.
Initial intervention is discreet. He hears the one in need .
Is approaching.
Will wash the cuts and bruises , lubricate them with oil and bandages them.
He cared him on his back to the inn. Everything in silence.
Then He is discreetly withdrawing.
He lets the man alone, to learn to walk. He retires and enjoys even his limping . If man has periods of drought / spiritual dryness and asks for help, He is so awaiting, as a grandmother is ready to support the grandchild who makes the first steps. He appreciates a shouting and will give a hand ...