SPERANTA BATRINULUI SIMEON

Simeon: " Acest copil va fi caderea si ridicarea multora din Israel ( Luca 2:34) si semn de contrazicere (paradox)".  Crucea, simbol al rascumpararii, este si contradictie : pentru cei ce pier este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mintuim, este puterea lui Dumnezeu. ( I Corinteni 1:18)

ANUL 1840, poezie de Grigore Alexandrescu.

Cind se nascu copilul ce s-astepta sa vie, ca sa ridice iarasi pe omul cel cazut/ un batrin il lua in brate, striging cu bucurie:"Sloboade-ma, Stapine fiindca l-am vazut".

Astfel dreptii ar zice, de ar vedea-mplinite cite intr-al tau nume ne sint fagaduite. O, an prezis atita, maret reformator! Incepi, prefa, rastoarna si imbunatateaza,/  arata semn acelor ce nu voiesc sa creaza; Adu fara zabava o turma s-un pastor.

A lumei temelie se misca, se clateste, vechile-i institutii se sterg, s-au ruginit; Un duh fierbinte in lume, si omul ce gindeste alearga catre tine, caci vremea a sosit!

Ici umbre de noroade le vezi ocirmuite de umbra unor pravili calcate, siluite de alte mai mici umbre, neinsemnati pitici.  Oricare sentimente inalte, generoase, ne par ca niste basme de povestit frumoase, si tot entusiasmul izvor de idei mici.

Politica adinca sta in fanfaronada, si stiinta vietii in egoism cumplit; D-a omului marire nimic nu da dovada, si numai despotismul e bine intarit.

An nou! Astept minunea-ti ca o cereasca lege; Daca insa pastorul ce tu ni l-ai alege va fi tot ca pastorii de care-avem destui, atunci... lasa in starea-i batrina tiranie, la darurile tale eu nu stimt bucurie, de-mbunatatiri rele cit vrei sintem satui...

Dar as vrea sa vaz ziua pamintului vestita, sa rasuflu un aer mai slobod, mai curat, sa pierz ideea trista, de veacuri intarita, ca lumea mostenire-ntimplarilor s-a dat!

Atunci dac-a mea frunte galbena, obosita, daca a mea privire s-o-ntoarce spre mormint, dac-a vietii triste faclie osindita s-o-ntuneca, s-ar stinge d-al patimilor vint,

Pe aripile mortii celei mintuitoare, voi parasi locasul unde-am nadajduit; voi lasa fericirea aceluia ce-o are, si a mea pomenire acelor ce-am iubit. ("Dacia Literara", ian.1840)

• < Prev
• Next >