Imaginea: Pantocrator, picturā din biserica Sf. Dimitrie, Brisbane, executatā de Grupul Graffiti.

Mare tulburare a cuprins crestinismul în secolul al 8-lea.
Între 17 Februarie si 8 August 754, în palatul imperial din Hieria, 338 de episcopi au tinut sinodul iconoclast (distrugerea icoanelor).
S-a dispus ca bisericile sā fie golite de icoane iar mozaicurile si picturile murale sā fie acoperite de un strat gros de var.
Moastele sfintilor au fost profanate si arse.
Sf. Ioan Damaschin si papa de la Roma au fost dati anatema.
30 de ani a durat prigoana împotriva icoanelor!
Un martir celebru al acestui timp este Sf Stefan cel Nou, ucis la 23 Nov. 764.

Între 24 Septembrie si 13 Octombrie 787 s-a tinut la Niceea un alt sinod, care a contestat sinodul de la Hieria si a restabilit cultul icoanelor.
S-a hotārît cā "privirea icoanei ridicā mintea la amintirea si dorirea prototipurilor".
Sf.Vasilie cel Mare, în scrierea "Despre Sfîntul Duh", afirmā cā "Cinstirea icoanei trece la prototipul ei".

Temeiul icoanei se gāseste în scrisoarea cātre Coloseni 1:15 a Apostolului Pavel :"Hristos este imaginea Dumnezeului celui nevāzut".
Ce mare tulburare era si în biserica din Colose în anul 60!
Problema era sincretismul = combinarea adevārului crestin cu idei filosofice si religioase din pāgînism si iudaism.
Erezia care a rezultat era gnosticismul (cunoasterea), cu accent pe întelepciunea omeneascā si negarea lui Hristos ca Dumnezeu si Mîntuitor.
Falsii învātātori promovau legalismul (reguli omenesti), ascetismul (cresterea spiritualā prin disciplina corpului) si misticismul (accent pe viziuni).
Hai sā citim epistola cātre Coloseni:
1:15 Hristos e imaginea Dumnezeului celui nevāzut,
1:16  El e Creatorul,
1:18  capul trupului care e Biserica,
1:18  începutul si primul nāscut dintre morti.
1:22  Moartea Lui pe cruce ne-a dat putinta de a sta în fata lui Dumnezeu.
Consideratii practice:
3:1 vesnicia sā ne umple gîndurile,
3:1- 4 impuritatea sexualā si desfrînarea sā nu se pomeneascā la noi,
3:9 -15 adevārul, dragostea si pacea sā ne lumineze viata,
3:16 - 4:1 Dragostea noastrā pentru Hristos sā se traducā în dragoste pentru altii:
prieteni, frati în credintā, soti si sotii, copii, pārinti, sclavi si stāpîni;
4:2 sā comunicām cu Dumnezeu prin rugāciune,
4:5 sā folosim orice prilej de a propoveduí "Vestea cea Bunā".

 În Fabula "Vulpea si masca", Esop a înteles rostul māstii / figurii de a da actorilor puterea de a se ridica la personalitatea pe care o reprezetau pe scenā.

Vulpea si masca – Fabula de Esop

O vulpe s-a furisat, nevāzutā de nimeni, în încāperea ce gāzduia costumele unui teatru.

Pe cînd iscodea încolo si încoace, a zārit deodatā, chiar în fata ei, o figurā strālucind înfricosātor în întuneric, si a dat sā o ia la sānātoasa. A privit mai atent, si si-a dat seama cā nu era decît una din māstile pe care actorii obisnuiau a si le pune pe fatā.

„Ah, ce bine arāti,” a zis vulpea, "pācat cā în spatele tāu nu se ascunde nici o fārîmā de minte.”

Morala: Înfātisarea arātatā lumii nu poate lua nicicînd locul valorii dinlāuntru.

• < Prev
• Next >