Murals (2008) by PHANTAST - Graffiti - Cultural Music & Art Association inc. - 98 Milne St. Benleigh
Istorie profeticā: "Usile bisericii s-au închis...si asa s-a terminat povestea."
Scrisoarea familiei Roy si Evelin Troy, devotati credinciosi anglicani, vecini si ctitori ai bisericii noastre, iulie 1993.
Pe vremea cînd suburbia Riverview (initial cunoscutā ca “Fredrick Town”) începea sā se dezvolte si au venit familii noi cu copii, nevoia de o bisericā si scoalā de duminicā a devenit evidentā.
O doamnā în vîrstā - Mrs Reickart, cunoscutā de toti ca “Mātusa”- a început o clasā de scoalā de duminicā într-o baracā în grādina casei.
S-a tinut o adunare publicā cu participanti anglicani, luterani, salvation army si alte denominatii.
S-a format un grup cu intentia de a construi un locas de rugāciune si alte activitāti.
Domnul Lessman a donat pāmîntul si un comitet de doamne s-a format pentru strîngerea de fonduri.
S-a apelat si la Biserica Anglicanā pentru ajutor financiar – toate acestea aveau loc prin 1950.
Un grup entuziast de lucrātori din toate dominatiunile au început lucrul (tot acum Departamentul Drumurilor Publice a decis sā îmbunātāteascā soselele) asa cā mai multe schimbāri au fost fācute în pozitionarea clādirii si apoi re-locarea ei, pîna la pozitia actualā.
O datā cu strîngerea de fonduri de cātre comitetul de doamne, s-a cumpārat lemn de la gaterul Boonah din Dinmore, tablā de la Hardies si clādirea a început sā se ridice.
Au intervenit probleme (ca în orice lucrare cu muncitori voluntari) dar, în sfirsit, clādirea a fost deschisā oficial si dedicatā de Rev. Kestall Cornish (Canon) de la St Paul's din Ipswich sub numele “St. Christopher's” C. of E. Riverview.
Initial sub controlul parohiei din Booval, biserica tinea servicii religioase si scoalā de duminicā, iar holul era deschis si pentru alte grupāri religioase.
Cu anumite conditii, holul a fost folosit si de grupul “Tinerele mame”, Clubul tinerilor, cununii si botezuri, clase de dans, jocuri de cārti (nu pe bani) si sectie de votare.
Clādirea a fost si adāpost pentru cîteva familii de sinistrati în timpul inundatiilor din 1974.
Cu timpul localitatea Booval a planificat construirea unei biserici locale.
Suburbia Riverview a fost alocatā parohiei din Goodna (Riverview nu avea datorii pe vremea aceea) si acest aranjament a durat un timp; dar pentru cā Goodna era si ea în dificultati financiare, a decis sā nu mai oficieze servicii religioase la Riverview si usile bisericii s-au închis.
În timp, persoanele în vîrstā, active în viata religioasā a bisericii din Riverview, au dispārut, Housing Commission (case de la guvern) s-a dezvoltat mult din cauza valorii imobiliare scāzute a suburbiei ; putinii anglicani nu au mai putut face fatā cheltuielilor financiare si – asa s-a terminat povestea!
Am vrea sā adāugām cā, prin mult sînge, transpiratie si muncā grea s-a construit aceastā bisericā,
si noi, vecinii bisericii - ca una din familiile care au fost puternic implicate - suntem foarte fericiti sā o vedem
asa de frumos îngrijtā de românii care au cumpārat-o în iulie 1993 si o pāstreazā ca locas de cult!
(Roy si Evelin Troy, 39 Brisbane Rd, Riverview, iulie 1993).
Anul 2019.
Cele 10 familii de români care mai frecventeazā biserica 'Sf. Dimitrie' nu pot face fatā obligatiilor financiare de întretinere a clādirii si a proprietātii.
Povestea noastrā despre absurdul vietii si teroarea istoriei...
Miorita.
"Miorita nu înseamnā resemnare, fatalism, chemarea mortii, pasivitate, pesimism.
Miorita înseamnā anti-istoricitate, transfigurare a conditiei adamice.
Împotriva soartei nu te poti apāra ca împotriva unor vrājmasi;
nu poti decît sā dai un înteles nou consecintelor ineluctabile ale destinului în curs de împlinire,
Nu-i vorba de fatalism, de vreme ce fatalistul nici nu crede cā poate preface semnificatia ursitei.
Ciobanul sāvîrseste o transmutatie,
îsi transformā nenorocirea în tainā misticā.
Înfrînge soarta.
Dā un sens fast nefericirii,
asumîndu-o nu ca un eveniment istoric, personal,
ci ca tainā.
Impune un sens atît absurdului vietii,
cît si teroarei istoriei" (Mircea Eliade, De Zalmoxis à Gengis Khan, Paris, 1970)