Murals (2008) by PHANTAST - Graffiti - Cultural Music & Art Association inc. - 98 Milne St. Benleigh

Screen Shot 2025-08-25 at 12.39.13 pm
O poveste de dragoste.

“Pune şl numele meu pe listă !”, 26 august 303 d.Hr.
A fost ultima persecuție romană majoră sub împărații Dioclețian și Maximilian.
Un tânăr ofițer militar care iubea onoarea și curajul s-a distins în încercarea de a-i suprima pe creștini.
În fața durerii și a morții, creștinii au fost în mod repetat pașnici și neobosiți în devotamentul lor față de Domnul Cristos. Adrian a văzut în acești bărbați și femei un curaj mai mare decât oricare altul văzut vreodată în luptă.
L-a întrebat pe unul dintre ei: „Ce vă dă atâta putere și bucurie în mijlocul suferințelor voastre?”.
„Domnul nostru Iisus Hristos, în care credem”, a răspuns bărbatul.
Deodată, Adrian a spus: „Scrie-mi numele alături de cei care vor fi torturați. Și eu m-am făcut creștin”.
Soția sa, Natalia, devenise în secret creștină.
Grupul de creștini a fost curând condamnat la moarte. Lui Adrian i s-a permis să se întoarcă acasă pentru a-și lua rǎmas bun de la soția sa înainte de a fi ucis.
Când Natalia l-a văzut venind pe drum, a crezut inițial că se lepădase de Hristos pentru a fi eliberat și nu l-a lăsat să intre în casă! Curând Adrian s-a întors în închisoare.
Creștinii au fost supuși unor torturi cumplite: brațele și picioarele le-au fost zdrobite cu ciocane grele până când au murit din cauza agoniei și a hemoragiilor interne. Natalia l-a întărit pe Adrian și i-a ținut brațele și picioarele în timp ce călăul le-a sfǎrîmat cu ciocanul.
Adrian a murit împreună cu restul. Trupul său a fost mutat în orașul Bizanț și, ceva mai târziu, trupul Nataliei a fost găsit pe mormântul soțului ei.

 

A love Story : "Put down my Name"!, 26 August 303 AD

It was the last major Roman persecution under Emperors Diocletian and Maximiam.
A young military officer who loved honor and courage distinguished himself in trying to suppress the Christians.

In the face of pain and death, Christians were repeatedly peaceful and unrelenting in their commitment to their Lord. Adrian  saw in these men and women a courage greater than any he had ever seen in battle.
He asked one of them, "What gives you such strength and joy in the midst of your sufferings?".
"Our Lord Jesus Christ, in whom we believe", the man replied.
Suddently Adrian said, "Put down my name with those to be tortured. I also have become a Christian".
His wife, Natalia, had secretly become a Christian. 
The group of Chistian was soon sentended to die. Adrian was allowed to go home that he might make his peace with his wife before he was killed.
When Natalia saw him coming down the road, she at first thought he had renounced Christ in order to be freed and wouldn't let him into the house! He soon returned to the prison.
The Christians were subjected to terrrible tortures: their arms and legs were broken with heavy hammers until they died from the  agony and internal bleeding.

Natalia strenghened Adrian and held on to his arms and legs while the executioner broke them with the hammer. 
Adrian died together with the rest. His body had been moved to the city of Byzantium and sometime later, Natalia's body was foung lying on her husband's grave.

Archived News

SFD Log In