CEI POFTITI - CHEMARE, CÎNTARE (Luca 14)

Tataie, de ce cîntām în Bisericā?

La Crāciun, Domnul Hristos a venit pe pāmînt atras de cîntecul si fluierul ciobanilor. Altfel nu ar fi venit!
(Cîntarea a 3-a din Canonul de la Utrenie din Ziua de Crāciun: "Vino, Stāpîne, la cîntarea robilor Tāi"!)
Si ce scenā a fost: o pesterā, o iesle, o mamā adolescentā timoratā si un logodnic bātrîn si fricos!

Si vine Domnul zi de zi la Liturghie pentru cā-L îmbiem cu cîntarea "Bine este cuvîntat Cel ce vine în numele Domnului. Osana!"
Domnul a zis: "Nu o sā Mā mai vedeti decît cînd veti cînta : Binecuvîntat este Cel ce vine în numele Domnului" (Matei 23:39).
Si El vine ca pîine si vin, cu trup adevārat. Noi Îi cîntām, Îl încîntām...

Si va veni si în ziua finalā, atras de zgomotul rāzboaielor, de cutremure, foamete, urā si torturā, cîntec de mare suferintā (Matei 24).

ÎNCĀ,  de Marius Iordāchioaia.

Cînd ni s-a vestit cā Se va naste, am trimis soldatii sā-L omoare;
cînd a venit pe lume, i-am dat sicriul unei iesle;
cînd a coborît între noi, am cāutat cea mai apropiatā prāpastie;
cînd a scos demini, am spus cā e demonizat;
cînd a vindecat boli,  am soptit cā e vrājitor;
cînd a spus Adevārul, am strigat cā e nebun;
cînd Si-a întors Fata spre noi, am scuipat-o;
cînd ne-a dat sārutare, L-am vîndut;
cînd a vrut sā ne îmbrātiseze, I-am tintuit mîinile pe lemn;
cînd ne-a iertat totul, am rîs batjocoritori;
cînd ne-a deschis în inima Sa Cerul, i-am înfipt în coaste o sulitā;
cînd am aflat cā ar putea învia, i-am pus gārzi la mormînt...
De douā milenii Îl tot împingem afarā din istorie
si
dragostea Lui încā ne cautā inimile...

• < Prev
• Next >