SIMON ZELOTUL, 10 Mai.

  NUNTA DIN CANA GALILEII,  (Ioan 2)

Domnul Hristos mereu - reiese de pretutindeni - binecuvinteazā, rodeste, multiplicā : pîinea, vinul, pestii.
El nu apare ca un Dumnezeu al pustiului, pustiei si tundrei, al sterilitātii, uscatului si pîrjolirii, ci al bogātiei, belsugului, plinātātii, hranei si veseliei. Pe cine vrea sā vinā la El îl asteaptā bucuria si banchetul. Nu numai la Socrate si Platon. (Acela e preînchipuire; pe cît se poate).
Fericitul Augustin: Marta se îngrijoreazā si se strāduieste, iar Maria benchetuieste.
Printre motivele pentru care Domnul se referā asa de des la ospete si îmbie cu mese încārcate (vitelul e mult...) desprind:

a) Pe cel invocat de teologii priceputi;
teologii priceputi nu pun mare pret pe argumentul invocat de colegii lor mai putin priceputi; Dumnezeu a creat pe om ca sā fie slāvit de acesta. Ei formuleazā cu totul altfel si-n chip vrednic de māretia divinitātii scopul avut în vedere : a se da si omului putinta de a participa la uriasa, euforica bucurie de a trāi (viata însāsi, ca atare, spune Catehismul Episcopilor Catolici Olandezi, este o minune care-ti taie rāsuflarea). Etienne Gilson exprimā lāmurit ratiunea pentru care Dumnezeu a creat lumea si pe oameni. Numai ca sā-L preamārim? Ar însemna cā-L cunoastem foarte putin. "Ceea ce Dumnezeu fāureste nu-s niste martori care-i demonstreazā propria-i glorie, ci fiinte care se bucurā de El si care, participînd la fiinta sa, participā totodatā si la beatitudinea lui.
Asadar nu pentru El, ci pentru noi îsi cautā Dumnezeu gloria; nu pentru a o dobîndi cāci o are, nici pentru a o creste, cāci este dinainte perfectā, ci  pentru a ne-o împārtāsi".
(Nu degeaba tot stārui, tot pisez cā Hristos Dumnezeu e un nobil, un gentlemen, un boier).

b) Pe cel la care-mi place a reflecta îndelung: fiindcā numai la ospāt se bucurā omul de bucuria altuia, ba si are nevoie de aceastā bucurie: ospātul e cu atît mai frumos si mai izbutit cu cît toti cei de fatā sunt mai veseli. Ospātul este poate - în chip paradoxal - singurul loc în care bucuria celuilalt nu este pizmuitā. Si unde nu existā concurentā, numerus clausus; the more the merrier (mai multi, mai veseli) : cresterea numārului comesenilor departe de a constitui o piedicā, o primejdie, multiplicā bucuria fiecāruia si a tuturor. Dacā-i asa, atunci ospatul realizeazā conditia paradisiacā : ea presupune în primul rînd capacitatea de a te bucura de bucuria altuia, de a o împārtāsi (Nicolae Steinhardt, Jurnalul Fericirii).

• < Prev
• Next >