Murals (2008) by PHANTAST - Graffiti - Cultural Music & Art Association inc. - 98 Milne St. Benleigh
MAICA DOMNULUI VERSUS SOTIA LUI IOV
Există momente în care e greu,
Deznădejdea pare a fi singura soluţie
Şi numai strigătul instantaneu
Îţi poate controla angoasa emoţie.
Există şi o fericire exaltată,
Dacă în loc de a urla spui: mulţumesc
Doamne m-ai făcut om şi totodată
M-ai înzestrat cu liberul arbitru lumesc,
Pot îndura, răbda si nu cârtesc iară,
Nu mă vait, nu mă dau bătut, mă ţin tare
Sfidez realitatea, o fac de ruşine şi ocară
Nu degeaba m-ai făcut om întru iertare. (Versificarea Dan Bârsan, inspirat de Nicolae Steinhard)
De ce suferim si de ce e nedreptate?
Printre altele si pentru cā viata e o aventurā, este AVENTURA.
Chesterton: Aventurā nu-i sā te urci pe un yacht supra-eleganat si sā faci inconjurul lumii; aventurā (si romantism) este sā-ti rodesti viata care 'ti-a picat acolo' unde te-ai nāscut din întîmplare si-n conditiile date. Asta e tot ce poate fi mai legat de primejdii, de neprevāzut si de Mister.
(Dupā cum si minunea cea mai mare este cā existā legi statornice si cā universul functioneazā dupā ele, minunile fiind exceptia).
(Nicolae Steinhardt, Jurnalul Fericirii).
JALEA
Stā pe prispā Maica sfîntā, Singurā la casa ei,
Singurā cu grija ei... Gînduri sure o-nvestmîntā. Trece-n zbor o rîndunicā, Cruce neagrā pe sub tei.
- Rîndunicā, sorā micā, Rātācitā prin grādinā, Unde-i fiul meu iubit?
- Maicā, neagrā se ridicā, Subtiricā-n luna plinā, Cruce grea de lemn cioplit,
Si pe cruce, prins în cuie, Fārā grai, fārā suflare, Stā Isus cu doi tîlharii...
Maicii Sfinte bine nu-i e, Se-mpietreste chinul mare Pe obrazul ei de var.
- Rîndunicā, stai o clipā, Lasā norii, sus, ca neaua, Fruntea mea si fruntea Lui, Mîngîie-le din aripā...
Dar se duce rînduneaua în adîncul cerului.
Maica stā cu jalea-n casā.
Bate biata la mātānii Sfintilor si mari, si mici,
Cînd o frunzā i se lasā, Vie, peste floarea mînii, Dintr-o tufā de aglici.
- Sorā micā, broascā verde, Ce-avui drag, azi mi se pierde. Lasā-mā necazului,
Du-te iar în iarba verde, Du-te, sorā, de îti vede De brotacii iazului!
- Biatā maicā-ndureratā, Tot cu lacrime pe gene, Fiul tāu nu-l mai jeli.
Nouā fii avui odatā, Huzureau toti prin poiene, Roatā mare cînd veni.
Roatā grea, hodorogitā, Ferecatā, forfecatā
Rupse trupul lor pe drum si din nouā, numai unul
Mi-l lāsā - schiopāndu-l - drumul, Unul îmi trāieste-acum.
Vino, Tomo, Tominoace,Vin- la mama, sa te-nfase,
Vin', frumosul meu, încoace!... Si din ierbi, din busuioace,
Iese un broscoi urît - Dar zārindu-i felul hîd,
Ochilor holbati de broascā, Maica le zîmbi, si, iacā,
A-nflorit în rîs o cracā De mār alb cu promoroacā
Doar la umbra spinului Plînge floarea inului.(Ion Pillat, Povestea Maicii Domnului).