BOGATUL ANONIM SI SĀRACUL LAZĀR, Luca 16

  PÎINEA SĀRACULUI

- Mi-e foame, dragā mamā; nu e pîne?
Mi-e foame, si sā stii cā am sa mor !
- Mai rabdā, puiul mamii, pînā mîne,
Cā mîne iese plugul în ogor.
- Mi-e foame, dragā mamā; nu e pîne?
De-amar de vreme tot m-ai amînat...
- Mai rabdā, puiul mamii, pînā mîne,
Cā mîne vom iesi la semānat...
- Mi-e foame, dragā mamā; nu e pîne?
Nu-ti este teamā, oare, c-oi muri?
- Mai rabdā, puiul mamii, pînā mîne,
Cā grîul pînā mîni va rāsāri...
- Mi-e foame, dragā mamā; nu e pîne?
Vezi, inima mea bate tot mai rar...
- Mai rabdā, puiul mamii, pînā mîne,
Cā grîul nostru este la morar.
- Mi-e foame, dragā mamā; nu e pîne?
Ah, tare mi-e teamā c-o sā mor...
- Mai rabdā, puiul mamii, pînā mîne,
Cā mîne scoatem pînea din cuptor...
Dar cînd crescu mirosul pînii coapte,
Odorul mamii, galben ca un spic,
Îsi închinase fruntea peste noapte,
Si de-atunci n-a mai cerut nimic. (Stefan Octavian Iosif)

• < Prev
• Next >