MIRONOSITA

  MARIA MAGDALENA, de Ioan Alexandru.

Sā-L caute-ntre morti, ea cea dintîi s-a dus.
Se declansā în ea o vijelie.
De cum îl rāstignirā pe Iisus,
Era din nou lāsatā în pustie.

Simtea cā se sufocā pe pāmînt,
Din loc in loc cerca o surpāturā
Unde e El, s-ajungā mai curînd,
Sā-i sārute moartea de pe gurā.

Pulberea s-o strîngā si pe ea,
Grabnic Seolul s-o înghitā.
Pe dealul Capatînii serpuia
Cu noaptea-n cap fecioara despletitā.

Cînd se crāparā zorii cei dintîi,
Fārā EL pāmîntul sā-l cuprindā,
În marama strînsā cāpāîii
Rānile -ncepurā sā se-aprindā.

Si mormîntul roatā rāscolit
Si sāpînd un grādinar pe-aproape
Si pe cînd sā-L vadā deslusit
Tremura columba peste ape.

Si-o strigā pe numele ei, blînd.
Si-l recunoscu din mîngîiere
Si cālca pe celālalt pāmînt
Cāci trecuse-n El prin înviere.

• < Prev
• Next >