PE URMELE LUI HRISTOS - SFINTII

CE-I DATOREZ EU LUI HRISTOS, de Nicolae Steinhardt.

Existā în ritualul iudaic o rugāciune alcātuitā dintr-un sirag de multumiri aduse lui Dumnezeu pentru toate binefacerile hārāzite poporului Sau Israel.
Ca refren ori stih intercalat dupa fiecare dar pomenit, figureazā vorbele dai lanu, ce se tālmāceste: de ajuns nouā:
De n-ar fi decît cā Domnul ne-a scos din pāmîntul Egiptului, destul ar fi spre a-L binecuvanta si a-I aduce slavā.
De n-ar fi decît cā a prefācut marea în uscat, destul e spre a-L blagoslovi si a nu înceta sā-I multumim.
De n-ar fi decît cā ne-a hrānit în pustie… Si asa mai departe.
Fiecare faptā a divinitātii, fiecare minune ajunge spre a stîrni recunostinta norodului si a-i provoca exclamatia: dai lanu!

Tot astfel, gîndesc, orice evreu trecut prin sfanta Tainā a Botezului, cāruia Domnul i s-a relevat si care, acum, se numara, printre «iudeii care au crezut în El» poate de asemenea striga: de ajuns fācut-ai Hristoase Dumnezeule pentru mine!
- Pentru a fi desprins solzii care-mi acopereau ochii, iti multumesc din toata inima, din tot sufletul, din tot cugetul si din toata vîrtutea mea. Doar atît de ai fi fācut dupa ce ai luat aminte la mine, cu vrednicie si cu dreptate este sā strig cu lacrimi: dai li !
- Pentru a-mi fi dat putinta sā-mi cunosc propria pācātosenie, nimicnicie si ticālosie, îti aduc laude si multumiri, si de s-ar mārgini doar la atîta darul fācut mie, tot prea destul e ca sā repet: dai li !
- Pentru a-mi fi îngāduit sā Te pot ruga, sā Te iubesc si sā mā închin Tie – de ajuns ca sā binecuvantez Sfînt Numele Tāu. Pentru a fi sādit în mine nādejdea iertārii si a fi început sā întrezāresc putinta mîntuirii – fii, Doamne, preamārit!
- Pentru a-mi fi dat îndrāzneala sā concep stabilirea unor relatii de tip eu-tu cu Tine, Domnul si Dumnezeul meu, mā minunez si, nepricepandu-mā a spune altceva, strig: dai li!
- Si tot asa fiindcā de acum mā pot inchipui printre acei carora le-ai grāit: «Dacā veti rāmîne cu cuvîntul Meu, sunteti cu adevārat ucenici ai Mei. Si veti cunoaste adevarul, iar adevārul vā va face liberi.» (Ioan 8.31-32).
- Recunoscator peste orice posibilitate de exprimare în slabele si banalele noastre vorbe omenesti Îti sunt, Hristoase al meu, si pentru a fi dobîndit calitatea de «prieten» al Tāu,pentru a fi fost, altfel spus, înnobilat, cāftānit prin credinta si apa Botezului si focul Duhului Sfînt.
- Pentru a fi iesit din tristete, mohorealā, jale, descumpānire, acedie (existā o acedie a laicului, a necredinciosului), deznādejde si a mā fi apropiat de starea fericirii. Si fiindcā, îndeosebi, m-ai socotit în māsurā a întelege si a fi cu desāvîrsire convins cā Tu esti Adevārul, Calea si Viata.

De nu-mi va fi dat a mā mîntui, si încā aceastā absolutā convingere îmi este cu totul suficientā spre a cunoaste linistea si a gusta neîngrijorarea.

• < Prev
• Next >