Duminica Orbului. Spre libertate

Cine a gresit, el sau pārintii lui?  "Orbul" El Greco, 1567

Duminica Orbului. Spre libertate.

Domnul Hristos a venit în primul rînd ca sā ne scandalizeze;
sā aducā foc si dezbinare;
sā laude pe Maria care stā degeaba si s-o certe pe Marta care nu-si vede capul de atîta muncā;
sā se fereascā de neîntinatii farisei si sā caute dinadins tovārāsia hotilor si a femeilor usoare;
sā nu piardā nici un prilej de a cālca sfintenia Sîmbetei;
sā ne scuture, zgîltîie, ameteascā, scoatā din tîtîni, din prejudecātile cele mai onorabile si ancestrale,
din rationamentele cele mai impecabile, din obiceiurile cele mai sanctionate  de obste,
din adîncurile noastre cele mai stratificate;
sā ne ardā cu sabia înrositā în foc.
Pentru ca sā ne poatā trezi la ceva nou.
La ceva cu totul nou, neasteptat si nebānuit: la libertate si milā.
Scotîndu-ne de sub lege si din pācat, nu la o biatā moralistā de virtute ne cheamā, ci la deplina libertate,
la conditia de onoare.
Si totodatā, cum zice Fericitul Augustin, rāpindu-ne îngrijorārii cāreia cedase Marta,
ne duce la Bucurie.
De la conditia de sclav trecem la aceea de om liber.
De la trudā si agitatie la liniste si la ospāt.

La onoare ne invitā crestinismul, nu la onoarea de comandā si ceremonie,
ci la neînfricata asumare a calitātii de om înzestrat cu duh divin.
Frica n-are ce cāuta în domeniul spiritului, nici meschināria.
Frica nu poate fi un atribut al spiritului liber. (Nicolae Steinhardt)

Iulian  Apostatul si Împāratii Constantin si Elena

Iulian reneagā şi refuză o religie pe care de fapt o admiră şi o doreşte, pe care o imită pas cu pas.
Cinstit, curajos, muncitor, patriot, sincer, „absolut ireproşabil” ca împărat şi om, s-a priceput totuşi – cu iscusinţă de intelectual şi sînge rece de teoretician – să persecute cu neostenită subtilitate şi să născocească unele din cele mai perfecţionate metode de împilare cu mănuşi din cîte aveau să fie vreodată.
N-a învins pentru că, ceea ce voia să facă el nu era decît ceea ce se făcuse de Împāratii Constantin si Mama sa Elena în faţa ochilor lui uluiţi: Iulian era un creştin fără Hristos, fiinţă încadrată în teratologie; iar monştrii în general, nu au o viaţă lungă.

 Toate virtuţile şi instituţiile creştine sunt lipsite de valoare dacă nu se întemeiază pe dragostea de Hristos. 
El e Adevărul, nu morala predicată sau instituţiile întemeiate sau calităţile practicate în spiritul unor doctrine oricît de apropiate de învăţătura lui.
Nu există creştinism fără de Hristos!
(Nicolae Steinhardt, Jurnalul Fericirii).

"LA MULTI ANI" celor ce poartā numele PRIMILOR ÎMPĀRATI CRESTINI, Constantin si Elena !

• < Prev
• Next >