Înfricosata Judecatā : întîi omenia, si apoi teologia (Matei 25:31)

Ca si la Rāstignire, la Judecatā are loc o teribilā si minunatā chenozā (the humiliation of the Son in the incarnation) : "S-a desertat pe Sine, chip de rob luînd" (Filipeni 2:7).

"Absolut nimic 'fin' în felul cum ne e descris marele Judet al sārmanilor, nimic elegant, 'superior', intelectualist, mistic, sofianic, transcedental, abisal, apologetic, 'idealist', mistagogic, tainic, pitagoreic, isihastic, 'sublin' ori extrasensorial si parapsihologic.
Toate cazurile evocate de Hristos la Matei 25:31 se referā la nevoi si scîrbe ale vietii oamenilor de rînd: oameni bolnavi, flāmînzi, strîmtorati, întemnitati (pe drept ori pe nedrept).
Textul nu ne poartā într-o academie platonicianā sau un tārîm sacru, ci pe ulite si strāzi ori drumuri si poteci unde omul se zbate si se luptā cu istovitoarele angarale majoritare într-o lume pe care poetii romantici au numit-o sub-lunarā...
Ca si la Rāstignire, la Judecatā are loc o teribilā si minunatā chenozā.
Domnul se transpune în si se identificā cu fāpturile Sale cele mai oropsite.
El se recunoaste a fi însetatul, flāmîndul, întemnitatul...
Probabil cā dacā nu s-ar fi întrupat, divinitatea n-ar fi pomenit  foamea, setea, golātatea.
Spitalul si puscāria mārturisesc însā realitatea si deplinātatea întrupārii, o cunoastere intimā a conditiei umane, iar cercetarea bolnavilor si a întemnitatilor eu unul o socotesc a fi contributia Celui care a experimentat în viatā amārāciunea singurātātii si dulceata compātimirii.
( Nicolae Steinhardt, Dāruind vei dobîndi).

Lupul, vulpea si orangutanul, fabulā de Esop.

A fost un timp cînd lupul si vulpea erau buni prieteni. Ei vînau împreunā si împārteau orice prindeau.
Dar într-o zi, ei s-au certat strasnic:
Lupul a vînat o cāprioarā pe munte si a lāsat-o pe stînci pînā s-a dus jos la rîu sā bea o gurā de apā.
Cînd s-a întors, cāprioara a dispārut, iar vulpea umbla pe aproape.
Furios, lupul  a început sā acuze vulpea cā i-a furat cāprioara - ceea ce vulpea a negat foarte tare.
S-au insultat reciproc, dar nici unul nu a cedat, asa cā au fost de acord sā cearā dreptate de la altcineva.
Si-au prezentat problema în fata unui orangutan care, dupā ce i-a ascultat cu atentie pe fiecare, a judecat:
"Nu cred cā tu, dragā lupule, ai pierdut vreo cāprioarā, asa cum zici!
Dar, totodatā, eu cred cā tu, dragā vulpe, esti vinovatā de hotie, cu toate cā nu recunosti!"

Morala: Omul necinstit nu are crezare la judecatā, chiar dacā, odatā, e si el onest!

• < Prev
• Next >