Duminica celui nāscut orb (Ioan 9)

Imaginea: "Orbul", El Greco, 1567

Prigonirea celui ce vede:
"În pācate te-ai nāscut tot, si tu ne înveti pe noi? Si l-au dat afarā..." (Ioan9:34).

Înfundat în multime,
bānuit de pācate grele, si el si pārintii,
împins uitārii,
cu întunericul la marginile fiintei,
lumina trimeasā de la-nceputuri nu-l ajunsese încā;
decît bezna din afarā-lāuntricā mai adîncā.
Recurge la pulbere, cu scuipatul din divina gurā -
creatura trebuie plāsmuitā din nou, prin cuminecāturā.
Sā-l ajungā în hotarele necredintei, unde-l tine pācatul,
Cu întruparea, porni dupā el, Logosul Înviatul.

*
*

Dupā ce-si dobîndi vederea, s-o stie pretuí pe māsurā,
prigoanele din toate pārtile începurā.
Nu sā-i ia lumina se tineau dupā dînsul
ci rāsplatā sā nu-i fie plînsul
cerestilor cînd da-va socotealā.
S-o tragā clopoteii lor de poalā,
"de-a fost minune-n carne si oase",
s-o vāmuiascā ei, sā o descoase,
s-o-nputineze-n carne, s-o retie,
sā nu devinā orbul mārturie,
sā-i tulbure în inimā credinta
ce-i izgoni, cu harul, neputinta.
Venind de pretutindenea sā o scoatā,
sā-i rāmînā via nelucratā.

Si cum umbla prin templu cu prinosul,
în lacrimā îi apāru Hristosul (Ioan Alexandru).

• < Prev
• Next >