Duminica omului lipsit de luminā (Ioan 9)

Înclestarea titanilor: institutia contra credintei.

Duminica omului lipsit de luminā (Ioan 9) : orbirea spiritualā
Pe drum a vāzut Iisus un om nestiutor din nastere.
La întrebarea ucenicilor, Iisus a rāspuns cā nici pārintii lui nu sunt de vinā, nici el însusi, ci este lucrarea lui Dumnezeu sā fie luminā acolo unde era întuneric : "Învātātura mea este lumina lumii".
Si Iisus i-a descoperit celui lipsit de luminā învātātura despre faptul cā este copil al lui Dumnezeu, iar dupā ce omul lipsit de luminā a cunoscut aceastā învātāturā, a cunoscut lumina.
Vecinii nu l-au recunoscut, desi era ca mai înainte, si totusi altul: lumina s-a arātat în el si vedea ce nu vedea înainte.
Era sîmbātā, si oamenii institutiei l-au întrebat cum a învātat sā înteleagā toate, cînd mai înainte era nestiutor.
Ei au zis: "Nu prin putera lui Dumnezeu întelegi, fiindcā Iisus a fācut aceasta în zi de sîmbātā. Si, pe lîngā aceasta, cum poate un om din lumea aceasta sā-i lumineze pe oameni. Închinā-te adevāratului nostru Dumnezeu, cāci Omul acela care te-a luminat este din lumea aceasta si nu de la Dumnezeu; o stim precis. Noi suntem ucenici ai lui Moise. Moise a vorbit cu Dumnezeu însusi, dar despre acest Om nu stim nici mācar de unde este."
Omul le-a rāspuns: "Tocmai aceasta este de mirare, cā mi-a deschis ochii, dar voi nu stiti de unde este. Dumnezeu nu-i acultā pe pācātosi, ci doar pe cei ce-L preamāresc pe Ei si fac vointa Lui".

Iisus a zis:" Învātātura mea este trezirea vietii. Cel ce crede, chiar dacā moare dupā trup, va rāmîne viu, si oricine trāieste astfel si crede în Mine nu va muri în veci. Adevārul nu poate fi dovedit. Dimpotrivā, adevārul este cel ce dovedeste toate celelalte"(Lev Tolstoi)

• < Prev
• Next >