Libertatea de a crede

Libertatea de a crede.

"Dumnezeu, spune Kierkegaard, nu e un imens papagal rosu"!
Dacā în piatā ar apārea dintr-o datā si din senin o uriasā pasāre violent coloratā, de bunā seamā cā toatā omenirea s-ar nāpustí sā vadā si ar pricepe cā nu e lucru obisnuit.
Credinta, pocāinta în felul acesta ar fi prea usoare.
Ni se cere însā sā credem în deplinā libertate, si ai zice cā pronia dinadins face totul sā nu credem...
Drumurile care duc spre credintā poartā aceleasi nume: pariu, aventuri, incertitudine, cuget de om nebun.
Dostoievski: Dumnezeu nu a coborît de pe cruce, pentru ca sā-l converteascā pe om nu prin constrîngerea unui miracol exterior evident, ci prin libertatea de a crede si dîndu-i prilejul de a-si manifesta îndrāzneala.
Cînd i se spunea Domnului pe Golgota : "mîntuieste-te pe tine si atunci vom crede", gresala era de ordin lingvistic  - o confuzie de termeni. Dacā s-ar fi coborît de pe cruce, nu mai era nevoie sā se creadā, ci ar fi avut loc doar recunoasterea unui fapt (ca în cazui papagalului rosu, coborîrea de pe cruce ar fi constituit un irezistibil papagal rosu) (Nicolae Stainhardt).

• < Prev
• Next >