Vindecarea Orbului din Naștere

Orbul.

Înfundat în multime,
bānuit de pācate grele si el si pārintii,
împins uitārii cu întunericul la marginile fiintei,
lumina trimisā de la-nceputuri nu-l ajunse încā.
Decît bezna din afarā, cea lāuntricā-i mai adîncā.
EL recurge la pulbere, cu scuipatul din gura divinā.
Creatura trebuie plasmuitā din nou prin cuminecāturā.
Sā-l ajungā în hotarele necredintei, unde-l tine pācatul,
cu întruparea porní dupā el Logosul Înviatul.

Dupā ce-si dobîndí vederea,
s-o stie pretuí pe māsurā,
prigoanele din toate pārtile începurā.
De-a fost minune-n carne si oase,
s-o vāmuiascā ei, sā o descoase.
S-o-mputíne, în carne s-o retíe,
sā nu devinā orbul mārturie.
Sā-i tulbure în inimā credinta
ce-i izgoní cu harul neputinta.

Si cum umbla prin templu cu prinosul,
în lacrimā îi apārú Hristosul (Ioan Alexandru)

• < Prev
• Next >