Murals (2008) by PHANTAST - Graffiti - Cultural Music & Art Association inc. - 98 Milne St. Benleigh

Screen Shot 2025-03-27 at 8.23.34 pmTakotsubo (inimǎ zdrobită ).

Iertarea femeii păcătoase (Luca 7:36).

Oscar Wilde a scris „The Ballad of Reading Gaol” după ce a ispășit o pedeapsă de doi ani în acea închisoare. Experiența închisorii l-a amărât. Disperarea pe care o simte un om izolat de lume se reflectă în poezie. Poetul povestește despre comuniunea tăcută pe care o are cu unul dintre prizonierii care a fost condamnat pentru uciderea femeii pe care o iubea. Omul trebuie spânzurat pentru crimă. În dimineața execuției, toți prizonierii așteaptă lovitura de ora opt, ora stabilită pentru spânzurare. În cele din urmă are loc execuția și “toți au auzit rugăciunea spânzuratului/ Strâns într-un țipăt”. Poetul, care el însuși a suferit toate aspectele experienței umane în căderea sa de la înălțime până în adâncul societății, simte că a trăit de mai multe ori și, astfel, are o înțelegere specială a suferințelor celorlalți.

"Și tot vaiul care l-a mișcat așa

Că a scos acel strigăt amar,

Și regretele sălbatice și transpirațiile sângeroase,

Nimeni nu știa atât de bine ca mine:

Căci cel care trăiește mai mult trăiește decât altul,

Mai multe morți trebuie să moară.

Și fiecare inimă umană care se frânge

în celulă sau curte,

este ca acea fiolă spartă a frmeii care a dat

comoara ei pentru Domnul,

și a umplut casa leprosului

cu parfumul celui mai scump nard.

Ah! O zi fericită celor a căror inimă se poate frînge

și pace și iertare câștigă!

Cum altfel poate omul să-și îndrepte viața

și să-și curețe sufletul de păcat?

Cum altfel decât printr-o inimă frântă poate

să intre Domnul Hristos?"
 
 

Takotsubo ( broken heart).The Pardon of the Sinful Woman (Luke 7:36).

Oscar Wilde wrote 'The Ballad of Reading Gaol' after serving a two-year sentence in that prison. The experience of imprisonment embittered him. The despair that is felt by a man isolated from the world is reflected in the poem. The poet tells of the silent communion that he has with one of the prisoners who has been convicted of murdering the woman he loved. The man is to hang for the crime. On the morning of the execution all the prisoners await the stroke of eight, the time set for the hanging. Finally the execution takes place and "all heard the prayer the hangman's snare/ Strangled into a scream." The poet, who himself has undergone all aspects of human experience in his fall from the heights to the depths of society, feels that he has lived more than once and thus has a special understanding of the sufferings of others.

And all the woe that moved him so
That he gave that bitter cry,
And the wild regrets, and the bloody sweats,
None knew so well as I:
For he who lives more lives than one
More deaths than one must die.

And every human heart that breaks

in prison-cell or yard,

is as that broken box that gave

its treasure to the Lord,

and filled the unclean leper's house

with the scent of costliest nard.

Ah! Happy day they whose hearts can break

and peace and pardon win!

How else may man make straight his plan

and cleance his soul from Sin?

How else but through a broken heart

may Lord Christ enter in?

Archived News

SFD Log In