SAMARINEANCA

FÎNTÎNA

Tinea de fîntîna lui Iacob în Sihar
Cu ulciorul grābitā
Din grādina casei pe lîngā mormîntul lui Josif,
Pe-o cārāruie de-un mileniu bātātoritā,
Psalmii nāmiezii soptindu-i pe cale dupā ardoarea credintei.
Tînāra samarineancā strāmutatā din Babilon în pāmîntul fāgāduintei,
Dezrādācinatā din semintia ei, umbla mult singuraticā.
Deznādājduitā, se apucā de lege ca vita de vie sālbaticā,
În picioare cālcatā de toti trecātorii, hulitā de tot satul.
De-acum se tinea de fîntînā curātîndu-se sā i se vādeascā pācatul,
Sā se cufunde, sā o soarbā vînzoala.
De ciutura lacrimii sā se apuce avu îndrāzneala
Si tot venea sā se limpezeascā întrînsa, s-o tulbure
Ulciorul în Murmure (Ioan Alexandru).

• < Prev
• Next >