Murals (2008) by PHANTAST - Graffiti - Cultural Music & Art Association inc. - 98 Milne St. Benleigh
APROAPELE OMULUI
POVESTIREA CELUI DE AL 5-lea MAGAR.
Mi-au spus mie niste nepoti isteti ca stapinul meu a capatat numele de "Samarineanul Milostiv", si ca eu sint un simbol folosit de Marele Invatator Hristos. Eu nu stiu ce e un simbol dar imi place mult istoria si am sa va spun citeva lucruri. Stapinul meu era din Samaria, o provincie intre Galileia Neamurilor (in Nordul Tarii Sfinte) si Iudeia (unde era Marele Templu, in Sudul Tarii Sfinte). Cu 1000 de ani inainte de Hristos, Poporul Ales a cerut la Dumnezeu un rege, si primul ales a fost Saul (1020 inainte de Hristos); al 2-lea rege a fost David ( anul 1000 ), iar al 3-lea a fost Solomon cel Intelept (anul 961). La anul 931 inainte de Hristos regatul s-a despartit in doua :
1. ISRAEL, in Nord, cu capitala la Samaria, a avut 20 de regi si a cazut sub Asirieni la anul 721. Multi evrei au fost deportati in Asiria, iar 5 triburi de streini au fost aduse in loc ca sa tina pacea (2 Regi 17:24). Din casatoriile mixte au rezultat samarinenii, un neam cu religie streina, dispretuiti de evreii din Sud. In paralel cu Templul din Ierusalim, Samarinenii si-au creat un centru religios pe Muntele Garizim (Ioan 4:20), care a fost distrus cu 150 de ani inainte de Hristos.
2. IUDA, in Sud, cu capitala la Ierusalim, a avut 20 de regi si a cazut sub Babilonieni in anul 587. Multi au fost exilati in Babilon. In 538 inainte de Hristos, o parte din ei s-au intors din exil la Ierusalim si au refacut Templul in anul 516.
Tropaiam cu stapinul meu la Ierusalim in fiecare an - ii placea lui mai mult acolo decit pe Muntele Garizim. Povestirea din Luca 10:25 a fost un drum obisnuit la Marele Templu; purtam in desaga vin, untdelemn si tamiie, ca de obicei. Am inceput sa urcam povirnisul spre Ierusalim, stiti, numai piatra si cam dezolant, trebuie sa grabesti pasul si sa fii atent. Putini pe drum, citiva pelerini, cite un preot sau levit, slujitori la templu. Nu-l salutau pe stapinul meu pentru ca purta straie diferite si vorbea cu accent. Dupa o cotitura, intr-un sant, am auzit strigat de ajutor - un om ranit de catre hoti... Stapinul meu a descalecat si l-a ajutat sa se ridice; l-a sters si l-a spalat de singe; l-a suit pe spatele meu si l-am dus la o casa de oaspeti. Am plecat apoi in drumul nostru. Nimic deosebit. Simbol sau nu, tare bun a fost stapinul meu cu aproapele lui...