STEFAN si SAUL - VISUL LUI DUMNEZEU (7)

STEFAN A VAZUT PE HRISTOS INVIAT;  SI SAUL, SI EU...

Eu sint magarul care l-a purtat pe Iisus la intrarea in Ierusalim; eu l-am purtat si mort pina la mormint, sprijinit de Iosif si Nicodim. Dar povara grea nu s-a terminat aici. Eu l-am dus la mormint si pe Stefen, acel barbat curajos care a vazut cerul deschis si pe Hristos la dreapta Tatalui. Pentru ca a vazut fata lui Hristos si a cutezat sa infrunte pe Marele Arhiereu, a platit cu viata. L-au omorit. Am vazut cum a cazut in genunchi si s-a rugat pentru iertarea celor ce-l loveau cu pietre. Dupa ce au luat hainele inapoi de la un tinar numit Saul care era de paza, s-au  imbracat si au plecat. Au venit prietenii si l-au urcat pe Stefan pe spatele meu si l-am dus la mormint. Au urmat zile grele. Foarte multe familii plecau noaptea din Ierusalim spre cimpuri si alte localitati, pentru ca Saul, cu putere de la Marele Arhiereu, incepuse sa urmareasca si sa puna in inchisoare pe cei ce urmau "calea", adica ideile Marelui Profet Hristos care a inviat. Dusmanii lui spuneau ca a fost furat din mormint. Eu v-am spus ca dimineata, cind am fost cu femeile la mormint, piatra era data la o parte si mormintul era gol, si cearsaful si marama erau pe lespede. Daca cineva ar fi furat mortul, de ce l-ar fi furat gol?  Am auzut ca Saul cauta prin case trupul mort al lui Hristos. De fapt Saul era din Politia Templului. Desi romanii controlau Tara Sfanta, ei dadusera evreilor o oarecare putere de guvernare religioasa. Sinedriul, adica Sfatul celor 21 de farisei si slujitori ai Templului, intre care si  Arhiereul, putea judeca si lua decizii  legale, dar nu putea sa impuna pedeapsa cu moartea; orice hotarire a Sinedriului putea fi anulata de Guvernatorul roman. Sinedriul punea in lanturi  acum pe proprii concetateni care  ar fi indraznit sa urmeze "calea". Si Saul cauta mereu.

Ei, acuma intru si eu in actiune, pentru ca Saul a primit de la Arhiereu aprobarea sa plece la Damasc, la nord de  Marea Galileii, in provincia unde traise Hristos, unde banuia ca ar fi ascuns trupul lui Hristos. Si m-a inchiriat pe mine. Era foarte credincios si aprig sa apere credinta stramosilor si de aceea i se parea ca face bine daca omoara oameni si opreste "calea" adica credinta in Hristos. Si am plecat. Erau si alti slujbasi ai Templului cu noi si mergeam in graba.

Ce sa mai lungesc vorba, cind ne-am apropiat de Damasc, era pe la prinz; Saul ma tot inghiontea sa merg mai repede, cind, deodata, in fata mea apare o lumina mare si se contureaza fata lui Hristos; L-am recunoscut imediat. El a intins mina si m-a mingiiat pe cap; eu m-am oprit din mers. Se pare ca si Saul a vazut lumina, pentru ca deodata a cazut din spatele meu drept la pamint cu zgomot. Am auzit vocea blinda a Marelui Invatator: "Saule, Saule, de ce ma cauti?". Ce mai, imi tremurau mie picioarele, dar Saul, ce sa mai zic. L-au dus in casa si nu l-am mai vazut citeva zile. Ceva s-a intimplat;  am auzit ca Saul nu a mai cautat trupul lui Hristos, ci a inceput sa spuna la toti ca Hristos e viu. Mare necaz pentru el, pentru ca a trebuit sa fuga din Damasc, noaptea, peste zid intr-un cos ca sa scape cu viata. Eu cred ca a gasit nu numai pe Hristos, ci si "calea"...

• < Prev
• Next >