La moartea lui Ioan, 29 Aug

  Vocea (Ioan) si Cuvîntul (Hristos) : "Eu (Ioan) trebuie sā mā micsorez, iar El (Hristos) sā creascā" (Ioan 3:30).

Cine oare ar mai glāsui astfel?
Care dintre toti oamenii sālāsluitori vreodatā pe acest pāmînt ar spune despre sine cā-si doreste sā se micsoreze, cā  i se cade sā se umileascā in vreme ce aproapelui sāu i se cuvine sā creascā, sā sporeascā?
Firesc îi este omului rationamentul cu totul invers: sā voiascā a creste si a  propāsi el pe seama si în dauna celorlalti. Ceilalti?  Sā-l admire , sā-l slujeascā, sā-l resfete, sā-l ridice in slāvi! Oricît de mult, de fārā întrerupere, de nereticent. Sātul de laude, complimente, slujiri si plecāciuni nu se va declara niciodatā. Convins de perfecta-i superioritate nu va înceta in veac a fi.
Egocentrismul si idolatrizarea eului sunt cererile si dorintele sufletului omenesc obisnuit, si foarte putin stergerea si infringerea sinei, recunoasterea superioritātii altuia.
Ceilalti îi sunt inferiori, orbi care nu se pricep sā-i deosebeascā însusirile exceptionale si sā-l aprecieze cum ar trebui.

În relatia dintre Iisus si Botezātor se iveste problema ucenicilor - se pare ca a existat o rivalitate intre ucenicii unuia si ai celuilalt. Fiind inchis, Ioan si-a trimis ucenicii sā-L intrebe pe Iisus: "tu esti Cel ce vine, sau sā asteptām pe altul".
În vederea lāmuririi ucenicilor sāi si a potolirii incertitudinilor care-i frāmîntau, Ioan îi trimite la Iisus cu o întrebare ce reprezenta de fapt nu gîndul sāu nesovāitor ci sovāielile si umbrele din cugetele lor... (Nicolae Steinhardt, Dāruind vei dobîndi).

• < Prev
• Next >