UN TÎNĀR (Matei 19:16)

   TELEFONUL

Nici nu mai stiu cind l-am auzit prima oarā...
cumva ascuns în rumoarea vietii a sunat mereu...
si-am pornit sā-l caut dar a fost de negāsit...
orice as fi fācut îl auzeam sunînd fārā încetare...

am început sā beau, sā iau somnifere
sā-mi petrec noptile prin localuri pline de zgomot
sā ascult muzica datā la maxim
dar, desi e cel mai discret sunet posibil
nimic nu-l poate acoperi...

într-o zi
cineva m-a sfātuit sā caut un duhovnic si
cu ultimile puteri sufletesti am pornit spre un schit
undeva departe în munti:
cu cît mā apropiam de locul acela
cu atît sunetul devenea mai strident
mai dureros...

am intrat în bisericuta de lemn
cu capul în pumni; m-am prābusit
lînga usa altarului...

un bātrîn cu epitrahilul ponosit
a iesit în prag
si blagoslovindu-mā
cu mîini subtiri tremuratoare
mi-a scos din inima si mi-a întins
telefonul
soptindu-mi blînd:
"e pentru tine"... (Marius Iordachioaia, Jurnal de tresāriri, Bucuresti, 2017)

• < Prev
• Next >