Murals (2008) by PHANTAST - Graffiti - Cultural Music & Art Association inc. - 98 Milne St. Benleigh
Scoala era de fapt o camera mica linga sinagoga din Nazaret, iar rabinul, care era si invatator, avea in grija cladirea si scrierile sfinte (Moise, profetii si psalmii - Luca 24:45) din care citea fiecare, pe rind in zilele de simbata (Luca 4:16).
Copilul Iisus Barabas avea un dar deosebit de a atrage baietii de partea lui. Era destept, ii placeau tare mult istoriile pe care rabinul le citea despre Iuda Macabeul si fratii lui impotriva lui Antioh al IV-lea Epifanul si istoria preotului Eleazar si a celor 7 frati cu mama lor (II Macabei 7). Toate sarbatorile religioase erau importante, insa sarbatoarea Inoirii Templului (Hanukkah) sau sarbatoarea Luminilor, din Decembrie, era pentru zeloti cea mai semnificativa. Dupa ce Mezii si Persii au cucerit Babilonul, Antioh Epifanul al Siriei la anul 165 inainte de Hristos a venit la Ierusalim si a profanat Templul. Ca un act de blasfemie a zidit un altar inchinat zeului grec Zeus chiar pe locul altarului jertfei si, daca asta nu a fost destul, a sacrificat un porc pe acest altar. Evreii s-au revoltat la anul 165 si sub comanda lui Iuda Macabeul au alungat pe Antioh Sirianul si au curatat templul. A urmat o sarbatoare de 8 zile care s-a numit Hanukkah (Ioan 10:22)
Toate aceste istorii despre libertate si mesia izbavitorul se cladeau pe legea Talionului : " Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte" (Matei 5:38), lege care justifica orice varsare de singe si lupta cu dusmanii poporului. Iisus Barabas se juca "de-a razboiul" si pretindea ca este un lider al unei bande de zeloti prin muntii din imprejurimi, iar ceilalti baieti, cu sabii de lemn si suliti, urmau liderul in incursiunile din jurul sinagogii. Aveau loc lupte incununate de victorii impotriva legiunilor romane - ei erau eroii lui Israel.
Copilul Iisus al lui Iosif venea si el la scoala cu o singura clasa de linga sinagoga; nu era deosebit de altii, nu mergea tantos, nu era galagios sau nepoliticos, numai ca de multe ori era retras, ca si cind plutea in alte lumi. Nu se juca niciodata de-a razboiul in banda de zeloti cu ceilalti copii. Dintre toti, el parea un pic prea serios. Ceilalti baieti nu-l prea simpatizau pentru ca nu speria pe cei mai mici si slabi. De fapt avea o afectiune deosebita pentru cei oropsiti. Cind era pe aproape, ceilalti baieti nu mai abuzau pe cei slabi, nu pentruca Iisus al lui Iosif i-ar fi amenintat, ci pentru ca avea in privire ceva care-ti aducea aminte ca ai ceva bun in tine...
Rabinul ii incurca pe cei doi Iisus numai la strigarea catalogului, pentru ca altfel cei doi erau foarte diferiti in infatisare si comportament. Amindoi erau foarte buni elevi, cu inclinare spre istoria antica, dar in timp ce Iisus Barabas era fascinat de regii lui Israel - mai ales David imparatul, marele luptator si cuceritor, Iisus al lui Iosif era interesat in spiritualitatea adinca a lui David, si memora psalmii lui si citatele filozofice. Rabinul vedea ca cei doi vor deveni oameni speciali.
Daca Talionul era legea care-i dadea dreptul lui Iisus Barabas sa loveasca, Iisus al lui Iosif a adus de acasa, de la mama, povestea oitei:
O oita indura multe de la celelalte vietuitoare. Intr-o zi merse si se plinse lui Dumnezeu, care o asculta cu multa bunavointa si-i zise: Vad bine ca ti-am dat putine mijloace de aparare. E o nedreptate pe care vreau s-o indrept. Vrei sa-ti creasca gheare la picioare si dinti fiorosi in gura? - Nu, zise oita; nu vreau sa ma aseman vietuitoarelor de prada. - Poate vrei sa-ti ascund venin puternic sub dinti? - Nu, raspunse oita, vietuitoarele veninoase sint asa de mult blestamate! - Vrei sa-ti creasca coarne mari in frunte si sa ai putere mai multa in git? - Nu, Bunule Parinte, as putea sa ajung tot asa de coltata ca tapul! - Daca vrei ca celelalte dobitoace sa nu-ti faca rau, trebuie sa fii temuta si sa poti face si tu rau altora. - Atunci, Parinte Sfinte, lasa-ma asa cum sint, pentru ca puterea de-a face rau cuiva, intarita pofta de a-l face cu adevarat - mai bine sufar raul...
Cei doi Iisus au crescut la scoala din Nazaret si au dezvoltat o afectiune reciproca: Iisus Barabas avea grija mereu ca baietii duri sa nu prinda in joc pe prietenul sau - nu pentru ca Iisus al lui Iosif nu ar fi putut sa se apere, ci pentru ca, atunci cind era lovit, intorcea si celalalt obraz ca sa fie lovit. Cei doi Iisus stiau ca sint deosebiti si aveau un respect reciproc...