Murals (2008) by PHANTAST - Graffiti - Cultural Music & Art Association inc. - 98 Milne St. Benleigh
CASA TATALUI MEU
Povestirea magarului al 4-lea.
Ce-o sa ziceti daca eu am sa va spun ca am lucrat tot pentru un timplar? Si tot in Nazaret! Nu-mi aduc aminte sa fi avut copii mici in iesle sau galagie de oameni cu camile sau stele pe cer. Traiam o viata foarte linistita. Cind m-a cumparat, stapinul avea un flacaias, foarte tacut, placut ca si mama lui. Nu-mi amintesc numele lui. Pe stapina cred ca o chema Maria, nu mai stiu, nu are importanta...Cred ca am fost in familie cam 3 ani si acum flacaul era de 12 ani, destul de mare ca sa mearga cu parintii lui in calatoria asta foarte vesela la Marele Templu in Ierusalim. Sute au mers; de pretutindenea. Era primavara si sarbatoreau ceva numit Pastele. Familiile si prietenii calatoreau in grupuri, dormeau sub cerul liber si erau foarte veseli. Baiatul nu mai vorbea de nimic altceva de citeva saptamini si a ajutat si el foarte mult la pregatirile de calatorie. Stia multe, putea sa faca piine si sa tirguiasca. Destept la scoala, mi-aduc aminte.
Ce mai, ziua a venit si noi am plecat, o mare multime din Nazaret. Fiecare stia pe oricarealtul foarte bine, si copiii se simteau bine, parintii lor mai vorbeau de una de alta, si nu mai terminau. Oamenii luau masa impreuna si aveau mare grija de cei mai in virsta. Nu toti aveau cite un magar, asa ca noi eram folositi si de vecini. Gata, am sosit, si a doua zi de dimineata, toti flacaii de 12 ani, in haine noi, au plecat la Templu cu parintii lor. Ce frumos. Mare zi in viata lor. Tata si baiatul, perechi, perechi. Nu mai stiu cit am stat in Ierusalim - erau multe de vazut pentru un om de la tara - dar deabia cind eram in drum spre casa aproape o zi de mers, cineva a observat ca baiatul nu era cu noi. Se putea intimpla, de vreme ce era multime multa de oameni, rude si prieteni. Parintii lui erau speriati. Si iata ca am plecat inapoi si l-am cautat peste tot. Vreti sa stiti unde l-am gasit? In Templu. In partea Templului unde Batrinii si Profesorii locuiau. Se pare ca au pus ochii pe el. Am inteles ca el era foarte bun la toate intrebarile lor, dar nu numai atit, dar ei simteau o mare caldura si liniste la el. Au fost foarte mihniti cind el si-a luat ramas bun, lucru pe care el l-a facut cu mare respect, la fiecare dintre ei. Le-a multumit la toti, a spus el, "pentru marea dumneavoastra intelepciune si pricepere". Atunci, cel mai in virsta si mai intelept a zis aceleasi cuvinte catre baiat! Ce mai, foarte frumos...
Da. Toate bune, dar baiatul a fost neglijent si a ingrijorat foarte mult pe parintii lui. Mama lui i-a spus asta; erau foarte apropiati. "De ce ne-ai facut asta"? a zis stapina. "Am fost foarte ingrijorati. Te-am cautat peste tot. Trei zile de-alungul!" Baiatul era foarte linistit, si apoi a zis ceva foarte straniu. Nu am uitat niciodata ce a zis. El a aratat inapoi catre Templu si a zis, "De ce m-ati cautat? Nu stiati ca trebuie sa fiu in Casa Tatalui meu?" A sarutat-o pe mama lui si am plecat cu totii inapoi la Nazaret...