Murals (2008) by PHANTAST - Graffiti - Cultural Music & Art Association inc. - 98 Milne St. Benleigh
"DATI CEZARULUI CELE CE SUNT ALE CEZARULUI..." (Matei 22:21).
Fraza e clarā, si regimurile totalitare, adāugînd si Romani 13, cer credinciosilor sā le dea ascultare si respect. Iar multi crestini, care-si confunda religia cu prostia, sar si ei sā le aprobe: "E text!".
Numai cā ei nu citesc atent.
Dām Cezarului (se tālmāceste: Statului) ce este al sāu, dacā e în adevar stat si se poartā în consecintā.
Cînd statul (Cezarul) se îndeletniceste cu ale lui, cu întretinerea drumurilor, mentinerea ordinei, canalizāri, transporturi, apārarea tārii, administratie si împartirea dreptatii, i se cuvine respectul si tot ce este al sau: impozitul, serviciul militar, civismul.
Atunci însa cînd Statul nu mai e Cezar ci Mamona, cind regele se preface in medicine-man si puterea civilā in ideologie, cînd cere adeziunea sufleteascā, recunoasterea suprematiei sale spirituale, aservirea constiintei si procedeazā la 'spālarea creierului', cînd fericirea statalā devine model unic si obligatoriu, nu se mai aplicā regula stabilitā de Mîntuitor, deoarece nu mai este îndeplinitā una din conditiile obligativitātii contractului: identitatea pārtilor (lui Cezar i s-a substituit Mamona).
Mîntuitorul nu numai cā n-a spus sā dām lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu si lui Mamona ce este al lui Mamona, ci dimpotrivā (Matei 6:24) a stabilit cā nu poti sluji si lui Mamona si lui Dumnezeu.
Cînd pe scaunul de domnie lumeascā stā un Cezar, îndemînarea nu este interzisā, si Biserica, de-a lungul veacurilor, si-a avut politica ei.
Dar cînd politica încape in mîinile Celuilalt, se aplica regula vaselor engleze care fāceau piraterie sub pavilion strāin: deîndatā ce bastimentul inamic deschidea focul, era înaltat steagul national.
Cezarului, cele cuvenite. Cu Mamona nici o legāturā. ( Nicole Steinhardt, Jurnalul Fericirii)