"Vreau vesnicia!" (Luca 18:18)

   ISTORICITATEA EVANGHELIILOR.

Marele scriitor rus Lev Tolstoi în 'Evanghelia pe scurt' din 1890, caracterizeazā crestinismul ca cea mai puternicā, purā si completā învātāturā metafizicā si eticā, deasupra cāreia ratiunea omului, pînā în ziua de azi, încā nu s-a ridicat, si pe fāgasele cāreia se miscā inconstient cea mai înaltā activitate umanā în domeniul politic, stiintific, poetic si filozofic: 'În Evanghelii am gāsit explicat acel sens al vietii care constituie nucleul existentei tuturor oamenilor ce trāiesc  o viatā adevāratā'.
Scriitorul considerā cā minunile nu sunt necesare ca sā realizezi divinitatea învātāturii crestine si a Domnului Hristos.

Dar fārā Înviere, Crestinismul ar fi rāmas doar o filozofie.

În cercurile teologico istorice cele mai liberale,
- Evanhelia dupā Marcu este datatā in anii 70,
- Evanghelia dupā Matei si Luca in anii 80,
- Evangheia dupā Ioan in anii 90.
Chiar si asa, ele au fost scrise cînd încā mai trāiau martori oculari ai evenimentelor descrise, inclusiv martori contestatari, care ar fi putut corecta ca false faptele si învātāturile Domnului Hristos relatate în Evanghelii.
Este interesant faptul cā cele douā biografii ale Împāratului Alexandru cel Mare au fost redactate de Arrian si Plutarch la mai bine de 400 de ani de la moartea împāratului în 323, si totusi istoricii le considerā autentice si adevārate.

Dar noi putem face o analizā istoricā mai profundā:
1. Faptele Apostolilor, lucrare scrisā de Evanghelistul Luca, se terminā abrupt - apostolul Pavel, figura centralā a lucrārii este sub arest la domiciliu în Roma.
Ce s-a întîmplat cu Pavel?
'Faptele Apostolilor' nu ne relateazā nimic, probabil pentrucā lucrarea a fost scrisā înainte de moartea martiricā a lui Pavel.
Asta înseamnā cā 'Faptele Apostolilor' nu poate fi datatā mai tîrziu de anul 62.
'Fatele Apostolilor' este partea a doua a scrierii lui Luca, adicā a 'Evangheliei lui Luca', care a fost scrisā anterior.
Dat fiind cā Evanghelia lui Luca încorporeazā pārti din Evanghelia lui Marcu, înseamnā cā Evanghelia lui Marcu este si mai timpurie.
Dacā lāsām poate un an pentru fiecare din ele, concluzia este cā Evanghelia lui Marcu nu e mai tirzie de anul 60, sau ultima parte a anilor 50.
Dacā rāstignirea Domnului Hristos este pusā între anii 30 si 33, vorbim de maximum 30 de ani pînā la redactarea primei Evanghelii.

2. Evangheliile au fost scrise dupā ce toate scrisorile Apostolului Pavel au ajuns la destinatari, în anii 50.
Apostolul Pavel încorporeazā crezuri, mārturisiri de credintā si imne ale Bisericii Primare.
Cele mai faimoase crezuri:
- Filipeni 2: 6-11, care vorbeste de Iisus ca avînd natura lui Dumnezeu;
- Coloseni 1:15-20 unde Iisus este imaginea lui Dumenzeu cel invizibil;
- 1 Corinteni 15, unde Pavel foloseste un limbaj tehnic ca sā indice cā transmite mai departe o traditie deja fixatā a Bisericii.
Dacā rāstignirea a fost la anul 30, convertirea lui Pavel a fost pe la 32.
Pavel imediat merge in Damasc unde întîlneste pe Anania
Primul lui miting cu apostolii in Ierusalim este pe la 35, cînd el primeste acest crez, deja formulat si folosit in Bisericā.
Se poate spune cā 'vestea cea bunā' a  învierii este cimentatā deja în primii 2 ani de la rāstigniresi si e centrul Evangheliei.

Nu comparām 400 de ani de la moartea lui Alexandru cel Mare pînā la redactarea biografiei lui, cu scurta perioadā de fixare centralā a Învierii în Evanghelii. (Lee Strobel, The case for Christ).

• < Prev
• Next >