Invierea

Cind zidurile vremii vor cadea/ Timp si spatiu nu or sa mai fie/  Din morminte toti vom invia/ N-are-n ce pamintul sa ne tie.

E o putere-n noi de pe acum/  Ce-ntr-acolo-ntruna se avinta/ Oricit aici sint pulbere si scrum/ Se crapa-n cosmos zorile de nunta.

Totul curge atit de nentrerupt/ S-ajunga mai degraba in pustie/ Sa pot in tihna-o clipa sa ma-nfrupt/ Din lacrimile care ma invie.

Cit mai devreme sa ma instrain/ Mistuitor sa ma patrund de toate/ Pe-o lacrima de piine si de vin/ luneca-voi in eternitate.

Trimbitele cind vor rasuna/ Se va stinge ca o papadie/ Cosmosul sa poata incapea/ Lacrima in stare sa ne-nvie. (Ioan Alexandru, Imnele iubirii, 1983)

• < Prev
• Next >