VISUL LUI DUMNEZEU (3)

REMBRANDT, "FUGA"

POVESTIREA CELUI CE AL 3-lea MAGAR

Eu am avut mai multi stapini, insa imi aduc aminte mai bine de unul, nu atit de el, desi era tare blind, dar mai ales de citeva lucruri ce s-au intimplat cit am lucrat la el.  Era dulgher si locuia in Nazaret. Nu bogat, nu multe lucruri de pret ci mai mult unelte de dulgherie. Cred ca nu m-ar fi cumparat daca nu ar fi fost un ordin de la Imparatia Romanilor sa mearga la Betleem - m-a cumparat pentru sotia lui care era gata sa nasca - si ea trebuia sa mearga acolo. De, ordin roman, si toti trebuiau sa asculte. Si am plecat. A luat mult timp -eu am tropait cit am putut mai usor. Cind am ajuns acolo era noapte tirziu si orasul era plin de lume, hanurile si casele erau ocupate, nici un loc de odihna. Ultimul hangiu cel putin a incercat sa ne ajute - a spus ca grajdul lui era uscat si puteam sa stam noaptea acolo. Mi-a fost cumva mila de stapina mea in conditia ei. Stapinul a asezat-o cit mai bine pe paie in iesle.

Cred ca am motait, caci m-am trezit in zgomot de voci -am crezut ca sint soldati romani, dar am vazut ca sint o multime de ciobani, foarte mirati; citiva se rugau. In iesle era stapina mea iar in brate avea un prunc nou nascut. Dupa cite am inteles, o armata de ingeri se aratasera ciobanilor pe deal si le spusese ca pruncul din ieslea noastra  e foarte special - si ei venisera sa vada cu ochii lor. Au plecat sa spuna si altora ca pruncul din ieslea impartita de mine cu alti doi magari si o vaca, avea sa schimbe lumea! Citiva oameni spre dimineata au ajutat pe stapinul sa gaseasca o locuinta unde stapina mea sa se mai intareasca. Ei locuiau foarte modest si linistit. Nici o minune, de credeai ca ce a fost in noaptea aceea nici nu s-a intimplat.

Mai tirziu insa, iar o noapte mare - nu, nu ciobani, ci niste printi de departe, cu servitori, camile  si mult zgomot. Vorbeau de o stea pe cer, un semn special pentru trei dintre ei care erau mai batrini si mai intelepti. "Un mintuitor" ziceau ei, "Un Imparat', "Mai mare decit Imparatul Irod". Cum am auzit asta, am inteles ca o sa fie necaz mare, si a fost. In dimineata urmatoare, printii plecasera, iar dupa ei si noi - se pare ca Dumnezeu poruncise stapinului meu sa ia pe prunc si pe mama si sa plecam repede, cit mai departe, pentru ca Irod era suparat. Trebuie sa fi fost  special pruncul acela, desi citi ani am stat cu ei in Egipt, nu am vazut nimic deosebit... (David Kossoff)

• < Prev
• Next >