Eminescu

 BASM de Geo Bogza

Pe vremea cind Dumnezeu umbla cu Sfantul Petru pe pamint, sub chipul unor mosnegi girbovi, intru-un rind, i-a prins noaptea pe cimp iar o data cu ea o ploaie ce le-a udat hainele si i-a umplut de noroi. Si tot ratacind ei in intunerec, numai intr-un tirziu au ajuns la marginea unui sat si abia au indraznit sa bata cu toiagul in prima poarta.

Ciinii mari s-au repezit sa-i sfisie, dar numaidecit s-a auzit un glas barbatesc intrebind cine bate si au raspuns : “Oameni buni”! Atunci omul, potolind ciinii, i-a poftit in casa unde nevasta si copiii se trezisera din somn, si el a inceput sa dea porunci, dar cu blindete: “Mario, ia mai pune citeva vreascuri pe foc. Tudore, da fuga la fantina dupa o donita de apa proaspata. Ileano, ia vezi tu de o oala cu lapte…” Si le-a dat sa se spele si sa se stearga cu stergare albe, si i-au ospatat, le-au pus si in traista niste mere cum nu mai vazusera, iar a doua zi le-au urat drum bun.

Si cum au iesit din sat, Sfantul Petru a inceput sa se roage de Dumnezeu: – Doamne, fa ceva pentru oamenii acestia, ca tare ne-au primit frumos!. – Ce-ai vrea sa fac, Sfinte Petre, ca-i vazut ca nu erau nevoiasi! – Doamne, fa ceva, fa-i ca sa-si vada macar o data sufletul! – Sa-si vada sufletul, spui, Sfinte Petre ? – Da, Doamne, sa-si poata vedea sufletul, asa cum vedem noi plopul acela de colo… – Bine, Sfinte Petre, a raspuns Dumnezeu, privind ginditor satul din vale.

Iar dupa o vreme, din neamul acela de oameni s-a nascut Mihail Eminescu la 15 Ianuarie 1850

 CE-TI DORESC EU TIE, DULCE ROMANIE

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,/ Tara mea de glorii, tara mea de dor? Bratele nervoase, arma de tarie,/ La trecutu-ti mare, mare viitor!

Fiii tai traiasca numai in fratie/ Ca a noptii stele, ca a zilei zori, / viata in vecie, glorii, bucurie,/Arme cu tarie, suflet romanesc,/ vis de vitejie, fala si mindrie, Dulce Romanie, asta ti-o doresc!

• < Prev
• Next >