O Veste Bunā

Veste bunā.

Maria țesea pânză ca  întotdeauna și ,
cum seara cădeau umbre moi,
i se păru la început că intră luna.

A venit atât de alb.
Dar nici o rază nu vine atât de ușor pe tălpile viselor -
și s-a întrebat: cine a deschis larg poarta?
- Când s-a ridicat să vadă,
porumbelul ei alb bătea din aripi lângă ea.
Și când, timid, fata îl mîngîie,
Arhanghelul însuși s-a dezvăluit.

Nu s-a temut, nu s-a ferit de el
- se consultase cu îngerii de mult timp -
a fost fericită să-i spună: ascult.
Arhanghelul era tăcut, închis în sine.

Apoi ea s-a speriat, căci niciun sunet
nu a coborât de la sfântul mesager.
Dar ea a căzut la pământ ca moartă
când îngerul cu fulgere și tunete

a fulgerat Buna Vestire, pe neașteptate. (Ion Pilat)

• < Prev
• Next >