Eminescu - Meditatie

 LA STEAUA

La steaua care-a rasarit
E-o cale-atât de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.

Poate de mult s-a stins în drum
În departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e.

Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adânca,
Lumina stinsului amor
Ne urmareste înca.

(1886, 1 decembrie)

“Eu il vad, dar acum inca nu este; o stea rasare din Iacob…” (Profetia lui Valaam la anul 1400 BC despre Mesia – Numeri 24,17)

• < Prev
• Next >